DE CE SĂ MERGI? 

Oamenii mă întreabă: „De ce practici meditația mersului?“ Cel mai bun răspuns pe care îl pot da este: „Pentru că îmi place“. Fiecare pas mă face fericit. Nu are nici un rost să practici meditația mersului dacă nu te bucuri de fiecare pas pe care îl faci; ar fi o pierdere de timp. Același lucru e valabil și pentru meditația în poziția șezând. Dacă cineva te-ar întreba: „Ce rost are să șezi ore întregi și să meditezi?“, cel mai bun răspuns ar fi: „Pentru că îmi place să șed“. Șederea și mersul pot fi surse de bucurie și de pace interioară. Trebuie să învățăm cum să ședem și cum să mergem, pentru ca aceste acțiuni să ne poată aduce pace și bucurie. Trebuie să învățăm să mergem în așa fel încât să ne putem bucura de fiecare pas. Atenția susținută și concentrarea ne pot îmbunătăți calitatea respirației, a modului în care ședem și a pașilor pe care-i facem.

SOSIREA

 Una dintre cele mai profunde învățături este și cea mai scurtă: „Am ajuns“. Atunci când ne întoarcem la respirație, ne întoarcem la momentul prezent, acolo unde suntem cu adevărat acasă. Nu e nevoie să ne zbatem să ajungem altundeva. Știm că destinația noastră finală este cimitirul. De ce ne grăbim oare să ajungem acolo? De ce să nu pășim în direcția vieții, care este în momentul prezent? Dacă practicăm meditația mersului chiar și pentru câteva zile doar, vom trece printr-o transformare profundă și vom învăța cum să ne bucurăm de pace în fiecare moment al vieții noastre. Zâmbim, și nenumărate ființe din tot cosmosul ne zâmbesc la rândul lor – pacea noastră e foarte adâncă. Tot ce gândim, simțim și facem are efect asupra străbunilor noștri și asupra generațiilor viitoare și reverberează prin tot cosmosul.