În primul rând, aș vrea să mulțumesc nenumăratelor japoneze care, de-a lungul anilor, mi-au permis să pătrund în lumea lor și cu care am petrecut multe ore fericite. De asemenea, aș vrea să-mi manifest gratitudinea față de Arthur Golden și încântătorul său roman, Memoriile unei gheișe, care mi-au dat ideea de a revedea Japonia, japonezele și istoria lor și m-au incitat să aflu mai multe despre modul de viață al gheișelor de azi. Sunt mulți oameni de cultură ale căror lucrări mi-au fost de mare ajutor în studierea lumii gheișelor. După cum era normal, primul pas a fost să citesc minunata analiză antropologică a Lizei Dalby, Gheişa, biblia celor ce cercetează istoria gheişelor. Miss Dolby mi-a oferit cu generozitate sugestii și m-a încurajat atât prin e-mailuri, cât și în conversațiile pe care le-am avut la telefon. O altă sursă importantă pentru a cunoaște condițiile în care au apărut geisha-ele și evoluția lor a fost splendida Yoshiwara a Ceciliei Segawa Seigle, o lucrare fascinantă, de înaltă ținută, din care am aflat enorm de multe amănunte despre Yoshiwara. În căutare de detalii din istoria tainică a geisha-urilor, am apelat și la colecția de texte clasice japoneze, alcătuită de Donald Keene și Edward Seidensticker, care au studiat personalitățile literare ale Japoniei de demult. Am avut norocul să am acces la impresionanta colecție aflată în biblioteca Școlii de Studii Orientale și Africane a Universității din Londra, ca și la cea a Casei Internaționale din Tokyo; ambele colecții conțin multe volume rare și minunate din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Hiroshi Sugita, autor al multor lucrări, printre care și Gheșea literară, a fost pentru mine un adevărat izvor de cunoștințe. Domnia sil mi-i făcui cunoștință cu Sadayakko și Tak-i, m-a pus în brațe vrafuri de cărți și mi-a arătat multe colțișoare istorice care au legătură cu Tak-i. Mulți oameni de. Cultură occidentală din Japonia ni-a oferit prietenie și sugestii, inspirație și prezentări. Îi mulțumesc în mod deosebit Patriciei Fistcr care a împărțit cu mine timp, prietenie și chiar și bursa, ca și Monicăi Betch (îți mulțumesc că mi-ai recomandat cartea despre teatrul kabuki!), lui Richard Emmert, lui Drew Gerstlc, care a fost atât de amabil și a citit în întregime secțiunea istorică a primei variante (recunosc că greșelile sunt ale mele), lui Peter Grilli, Gayc Rowley și Timon Screech. Mulți prieteni din Japonia, atât noi cât și vechi, au fost deosebit de amabili și m-au ajutat la prezentările generale.