Lui Chloe Traeger nu i se întâmpla prea des să ajungă în bucătărie dimineața, înaintea surorilor ei, dar acum că Tara și Maddie își petreceau nopțile cu doi dintre cei mai tari tipi sexy din oraș, fusese doar o problemă de timp. Și, la drept vorbind, Chloe încă nu se dusese la culcare, însă acesta era doar un detaliu tehnic. Căscând larg, puse de cafea. Apoi, strângându-și cele necesare, sări pe blatul de bucătărie – șuierând de durere când simți pulsația surdă din ambele picioare.

Liniștea din bucătărie o alină când își amestecă ingredientele pentru crema ei antibacteriană naturală. Având în vedere cât de zgomotos își trăia viața, era plăcut să își înceapă ziua cu puțină liniște. Mai ales azi, când ziua promitea să devină nebunească încă de la bun început, deși prea puține lucruri ar fi putut depăși nebunia din noaptea precedentă. În a doua parte a după-amiezii avea să se ocupe de activitățile ei de cosmeticiană la un spa de lux din Seattle, dar mai întâi trebuia să petreacă puțin timp aici, în Lucky Harbor, lucrând la pensiunea pe care o administra cu surorile ei. Faptul că zilele ei erau organizate în jurul muncii și nu a distracției o făcu să clatine din cap cu un zâmbet trist. Oh, cum se mai schimbau lucrurile. Cu doar un an în urmă fusese liberă ca pasărea cerului, plimbându-se fericită de la un spa la altul, după pofta inimii, fără a fi legată cu adevărat de ceva anume. Apoi ea și surorile pe jumătate vitrege pe care nu le cunoscuse prea bine moșteniseră un han dărăpănat, ce stătea să se prăbușească, ridicat pe o plajă. Fără a avea nici una habar ce să facă din el. Era greu de crezut ce progrese realizaseră. Renovaseră hanul și îl transformaseră într-o pensiune prosperă, iar acum Chloe, Tara și Maddie erau surori adevărate, nu străine. Ba chiar deveniseră prietene. Ei bine, în regulă, încă mai lucrau la partea cu prietenia, dar nu se certaseră toată săptămâna.

Era un progres, nu? Iar faptul că Chloe lipsise de acasă patru din ultimele șapte zile, lucrând la centrul spa al unui hotel de cinci stele din Arizona în loc de acesta din Washington, nu se punea la socoteală. Chloe coborî privirea spre uleiul de lavandă organic pe care tocmai îl „împrumutase“ din rezervele Tarei pentru a-și prepara crema și se crispă. Probabil ar fi putut face eforturi mai consistente în sensul de a le fi prietenă… Dincolo de fereastră valurile se izbeau de țărmul stâncos în lumina violet a zorilor, iar Chloe căscă din nou și amestecă ceara de albine topită și lanolina peste care turnase uleiul de lavandă.

Când termină, turnă cu grijă crema într-o sticlă sterilă. Apoi, rămânând așezată pe blatul de bucătărie, își suflecă până la genunchi pantalonii de trening, tresărind de durere când începu să aplice antisepticul pe cele două răni lungi și adânci de pe fiecare dintre gambe. Încă mai șuiera de durere când ușa din spate se deschise. Era șeriful Sawyer Thompson. Acesta fu nevoit să își aplece capul pentru a putea să intre. Era îmbrăcat în uniformă, cu pistolul la șold și având pe chip o expresie de băiat obraznic, iar simplul fapt de a-l avea sub ochi stârni o tresărire profundă în abdomenul lui Chloe.