— Chiar crezi că putem scăpa basma curată? 

— Dacă n-aș crede, n-aș mai propune să facem asta, nu-i așa? 

— Am putea ajunge la închisoare. Asta-i a treia spaimă mare a mea. Prima sunt păianjenii cu pânza-pâlnie, apoi nașterea unui copil și, după cum am spus, închisoarea. 

— N-ajunge niciuna dintre noi la-nchisoare, fraiero. Într-o bună zi, o să fim niște băbuțe simpatice care, probabil, nici nu vor mai ști cum s-au întâmplat lucrurile. 

— Nu prea cred că vom fi niște băbuțe simpatice. — Mda, pare puțin probabil.

— O căsnicie presupune muncă grea și, deseori, destulă plictiseală. E ca atunci când faci treabă-n casă. Nu se termină niciodată. Trebuie să strângi din dinți și să muncești zi după zi. Desigur, bărbații nu se spetesc la fel ca noi, dar așa-s bărbații, nu? Nici la treburile casei nu se prea pricep. 

Sau cel puțin așa era pe vremea mea. Acum gătesc, dau cu aspiratorul, schimbă scutece – o grămadă! Și totuși, nu sunteți plătiți la fel pe piața muncii, nu-i așa? Voi, fetele, aveți încă un drum lung de parcurs. Și nu prea faceți mare lucru în privința asta, nu?