Uuuu!Loveşte-l pe ratatul ăsta!Elaine Simpson îşi duse repede mâna la gură şi se aşeză la loc pe scaun,îngrozită de propria ei ieşire.Mulţimea de pe „Stadionul Veteranilor” urla dezlănţuită,iar echipa Atlanta Braves” părăsea stadionul, învinsă de „Philadelphia Phillies”. -Mamă!exclamă fiul ei,Anthony,încercând să găsească o justificare,la cei treisprezece ani ai lui,pentru gestul incalificabil al mamei.Faţa i se înroşise,la gândul că vreo persoană din cele de faţă ar putea comenta nefavorabil. -Las-o în pace,dragule,îi ceru Cleo Brufield.Femeia cea masivă de culoare îl bătu încet pe spate.Este primul joc din acest sezon şi mama este pregătită şi pentru cele ce vor urma.Anthony se uită la Cleo.Dacă ea nu avea nimic de zis, era bine. -Nu te-aş fi crezut capabilă de aşa ceva,Elaine,îi spuse Mary Ososa,cu şirul de mătănii în mână,în timp ce se ruga pentru jucătorul la bătaie,care era acum faţă în faţă cu Schilling.Mary era mai pedantă şi înţepată,iar Cleo mai obraznică,deşi acum amândouă se uitau uimite la Elaine. -Era şi timpul să auzim vorbele astea de la ea,Mary,spuse Jean Keenan, râzând.Avem deja doi ani de când suntem în „Clubul văduvelor” şi înainte de a ni se alătura ea,nu pierdea nici un joc. -N-o să mai ascult ştirile sportive de dimineaţă,la radio,murmură Elaine,foindu-se pe scaun.Nu-şi putea încă închipui că putuse să vorbească şi să strige ca nevestele de pescari.Era profesoară şi avea pretenţii de la ea şi de la cei din jur. Dar juca echipa ei preferată; Jucau cei de la „Phillies” care erau inegalabili.Ei erau cei care trebuiau să câștige meciul de deschidere al campionatului. Cei doi bărbaţi care stăteau în faţa ei se întoarseră spre ea,la ieşirea ei atât de expansivă,şi încă o mai priveau.Arătau ea doi oameni de afaceri care dădeau impresia că asistă la joc pentru că fuseseră delegaţi de compania la care lucrau. De abia se uitau la meci.Nu ţineau cu nici una din echipe.Nu aclamaseră nici un jucător.Probabil că vor pleca înainte de terminarea meciului,pentru a evita aglomeraţia.Ba,chiar mai rău,având abonamente pentru locurile lor,probabil că făcuseră ca mulţi dintre fani să se mute la nivelele mai înalte ale stadionului, păstrând pentru ei nivelele 100,200 şi 300.Elaine simţi că a avut oarecare noroc că ea şi ai ei au reuşit să obţină locuri la nivelul rândului 300,an de an,când şi-au reînnoit abonamentele.Unul dintre acei bărbaţi,având părul strâns într-o coadă la spate,un ten bronzat şi un cercel într-una din urechi,se uită la ea,de parcă l-ar fi înjurat.Probabil o considera una dintre fanii care nu au nici un fel de maniere,în general.Celălalt,care avea un costum destul de scump,dar o tunsoare sportivă, părea mai puţin afectat decât companionul lui