Arthur îşi plăti nota la recepţia hotelului. Îi mai rămânea destul timp ca să dea o raită prin cartier. Funcţionarul de la biroul de bagaje îi înmână o recipisa pe care şi-o îndesă în buzunarul hainei. Traversă curtea şi o luă în sus, pe strada Beaux-Arts. Pavajul spălat cu jeturi puternice de apă se usca sub primele raze de soare. Pe strada Bonaparte, în câteva magazine, se simţea de pe acum animaţia. Arthur şovăi în faţa unei vitrine de patiserie, dar apoi îşi văzu iar de drum. Puţin mai sus, clopotniţa albă a bisericii Saint-Germain-des-Pres se contura pe fundalul cerului viu colorat al dimineţii ce abia începea. Merse până în piaţa Fürstenberg, încă pustie. Un oblon de fier se ridica. Arthur o salută pe tânăra florăreasă îmbrăcată într-un halat alb, care îi dădea o încântătoare înfăţişare de chimistă. Buchetele multicolore alcătuite de ea - adesea împreuna cu el - împodobeau cele trei încăperi ale micului apartament pe care, cu două zile în urmă, Arthur încă îl mai ocupa. Florăreasa îi răspunse la salut, fără să ştie că n-avea să-l mai revadă. În ajunul week-end-ului, când îi înapoiase portăresei cheile, închisese uşa peste câteva luni de viaţă trăite în străinătate şi peste cel mai extravagant proiect arhitectural pe