Fără doar şi poate, povestea Zenei s-ar cuveni să înceapă cu ea însăşi. Trebuie să se fi petrecut cândva demult, într-un loc depărtat, îşi zice Tony; undeva într-un spaţiu ceţos şi extrem de confuz. O stampă europeană, colorată manual în ocru, scăldată într-o lumină solară prăfoasă, reprezentând o puzderie de tufe — un desiş de frunze cu o încrengătură de rădăcini seculare, îndărătul cărora, ascuns privirilor, în lăstăriş, se petrece ceva mărunt, dar înspăimântător, sugerat doar printr-un carâmb de cizmă sau printr-o mână atârnând fără vlagă. Cel puţin aceasta este impresia care persistă în mintea ei. Numai că atâtea lucruri fuseseră şterse, învăluite şi voit încurcate, încât Tony nu mai e sigură care dintre povestirile Zeniei despre ea însăşi s-a petrecut aievea. 

Acum i-ar fi greu s-o mai întrebe şi, chiar dacă ar putea, Zenia tot nu i-ar răspunde. Sau ar minţi-o. Ar minţi-o senin, cu glas tremurat; gâtuit de o jale înăbuşită, ori şovăielnic, ca şi cum s-ar spovedi; ori ar minţi-o cu o mânie rece, sfidătoare, iar Tony ar crede-o. Aşa cum se mai întâmplase, de altfel. Apucă de un căpătâi, de un firicel, şi povestea se deapănă de la sine. Aşa îşi începe Tony una dintre cele mai întortocheate prelegeri — cea asupra dinamicii masacrelor spontane. Metafora vizează ţesutul sau tricotatul şl foarfecă de croitorie. îi place să se folosească de ea: îi place expresia uşor uluită de pe chipurile celor care-o ascultă. Ceea ce-i dă gata e împletirea imaginii domestice cu aceea a distrugerii sângeroase în masă, care i-ar fi mers la inimă Zeniei, dacă te gândeşti la înclinaţia ei pentru astfel de aiureli şi de contradicţii violente. Nu numai că le savura, dar le şi plăsmuia. 

De ce o făcea, e greu de spus. Tony nu înţelege cum de se simte obligată să afle. După atâta vreme, cui îi mai pasă de ce? Nenorocirea e nenorocire; pentru cei implicaţi nu se mai poate face nimic, morţii sunt morţi, molozul rămâne moloz. Nu are niciun rost să mai zăboveşti asupra cauzelor. Zenia a fost o piază-rea, trebuie să fie lăsată în plata Domnului. La ce bun să-i mai descoperi resorturile?