Egreu, in cursul vietei, cand nu eqti anume pregatit pentru aceasta, sa-ti dai seama ca ai avut de-aface cu un sfant, mai ales cand acest sfant a trait sub aparentele cele mai inqelatoare, avand drept ocupatie aceea de a fi rege §i drept principal merit, umilinta. Acel a carui viata am de gand s'o povestesc aici pe scurt, era de o simplicitate atat de mare, atat de fireasca, incat m'ar fi invinuit de sigur cu mirare §i cu o sincera intristare de ceeace voiu scrie despre dansul. El a trait nu numai necunoscut de ceilalti, dar §i ne§tiut de el insuO, ceeace alcatue§te trasatura statornica a perfectiunei. La un om pe care functia sa 11 lash prada lingu§irilor celor mai grosolane §i indulgentelor celor mai delicate §i mai bine potrivite pentru a conrupe un suflet, aceasta virtute a modestiei pe care ,anii nu au doborit-o, alcatueste ea singura o minune. Inainte de a merge mai departe cu lamurirea a ceeace indraznesc sa numesc sfintenia sa, voiu spune mai intaiu tine era, de unde venea, si cum m'am aflat in calea sa, spre mirarea si inaltarea intregei mele vieti: o Ferdinand-Victor -Albert-Meinrad, nascut la Sigmaringen (Germania), la 24 August 1865, fiul Principelui Leopold de Hohenzollern si al Antoniei, Infanta de Portugalia. Principe mostenitor al Romaniei *1). De ,ce, al Romaniei?... E lungs calea dela domeniul seniorial din Sigmaringen la plaiurile Dunarei de jos; lebedele salbatice, in vremea plecarii lor, sboara cateva zile, ca sa pogoare dela inaltimile de unde izvorasc apele. Cum asi putea sa stiu ce a facut pe parintii sai sa-1 lase sa piece spre aceasta destinatie necunoscuta: o coroana strains ? Candidatura tatalui, principele Leopold, la tronul Spaniei, nu fusese norocoasa; Braganta, familia mamei sale, tocmai pierduse imparatia Braziliei. Ce soarta 11 mana? Ce asi putea sa spun? Cand Principe le Ferdinand, trecut de douazeci de ani, lua calea lebedelor, eu nu eram Inca nascuta. Aveam patru ani si patima florilor, a zanelor si greerilor, and fu rostit intaia oars inaintea mea numele sau. Vorbesc cu florile, si zanele ma asculta, ascult taraitul greerilor si and cu mirare aceste silabe tainice: ((Ferdinand)), raisunand intr'o poiana verde, umeda, fermecata. Poiana se Intinde pe povarnisul Carpatilor, intre doua paduri locuite de veverite, un loc minunat intre toate, unde veneam sa culeg flori. Poiana exists si astazi; tablita pe care consiliul comunal din Sinaia a pus-o, intr'o zi de inspiratie fericita, n'a fost schimbata: acest loc se numeste §i astazi ((Poiana Principelui Ferdinand)).