La douăzeci şi cinci de ani, după ce şi-a petrecut aproape toată viaţa în Anglia, departe aşadar de conflagraţiile iscate în restul . Europei de când Napoleon Bonaparte preluase puterea, Lordul Alleyne Bedwyn, al treilea frate al Ducelui de Bewcastle, nu avea nicio experienţă personală în privinţa bătăliilor în câmp deschis. Cu toate acestea, mereu ascultase cu atenţie poveştile de război ale fratelui său mai mare, Lordul Aidan Bedwyn, colonel de cavalerie intrat recent în rezervă, şi crezuse că avea o imagine destul de clară în minte. Se înşelase. îşi imaginase rânduri de soldaţi aliniaţi în ordine, englezii şi aliaţii lor pe de-o parte, iar duşmanii pe cealaltă, despărţiţi de un câmp plat ca terenul de sport de la Eton. îşi imaginase cavaleria, infanteria şi artileria îmbrăcate în uniforme imaculate şi pitoreşti, mărşăluind organizat precum piesele pe tabla de şah. îşi imaginase detunăturile rapide ale armelor perturbând liniştea, dar fără s-o anihileze cu totul. îşi imaginase că va avea vederea limpede şi că toate zonele câmpului de luptă vor fi vizibile tot timpul, oferindu-i posibilitatea de a urmări întregul demers al bătăliei. Şi-ar fi imaginat - dacă s-ar fi gândit pentru o secundă la asta - că aerul va fi curat şi respirabil. Se înşelase în toate privinţele. Nu era militar de meserie. Nu de mult ajunsese la concluzia că venise timpul să facă ceva important cu viaţa, lui, aşa că demarase în cariera de diplomat. Fusese angajat la ambasada din Haga, sub patronajul lui Sir Charles Stuart. Dar Sir Charles Stuart şi alţi membri ai personalului său,