Sfârşitul călătoriei. Promisiunea. Speranţa. Povesteşte-mi din nou, Am a! Despre lumină. încerc să-mi amintesc. Un vis. O poveste. O amintire destul de înceţoşată. Eram mai mică decât tine, copilă. Linia dintre adevăr şi supravieţuire se desluşeşte. Nevoia. Speranţa. Bunica îmi spunea poveşti ca să mă sature, deoarece nu mai era nimic. Mă uit la această copilă ca un fir de iarbă uscată, care nici măcar nu visa să fie sătulă. Plină de speranţă. Aşteptând. îi trag braţele subţiri şi-i iau trupul fragil în poală. A fost odată ca niciodată, copilă, o prinţesă la fel de mică precum eşti tu. Lumea i se supunea. Ea poruncea, iar lumina asculta. Soarele, luna şi stelele îngenuncheau şi se ridicau la atingerea ei. A fost odată ca niciodată... A dispărut. Acum ţin în braţe doar copilul cu ochi aurii. Asta este ceea ce contează. Şi sfârşitul călătoriei. Promisiunea. Speranţa. Hai, copilă! Este timpul să plecăm! înainte să vină cei care caută prin gunoaie. Lucrurile care durează. Lucrurile care rămân. Lucrurile pe care nu îndrăznesc să i le spun. Iţi voi spune mai multe din mers. Despre vremea de dinainte.A fost odată ca niciodată... Ultimele dorinţe ale lui Gaudrel