— Ce mai face Matthew Perry? Asta-i întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Și înțeleg de ce atât de mulți oameni sunt curioși – pentru că ei îl iubesc pe Matthew și vor să se asigure că este OK. La fel și eu. Însă m-am simțit întotdeauna deranjată când întrebarea venea din partea presei, pentru că nu puteam să răspund așa cum voiam: „Este povestea lui Matthew și eu nu am niciun drept să o spun în locul lui, serios!“ Și mi-aș fi dorit să pot continua: „Acestea sunt probleme de natură strict personală și mie mi se pare că se ajunge la un soi de bârfă, dacă puneți întrebarea altcuiva, iar eu nu am de gând să-l bârfesc pe Matthew Perry în fața voastră.“ 

Dar, fiindcă știu că a nu da niciun răspuns ar putea să facă și mai mult rău, câteodată mai spun doar: „Cred că este bine.“ Măcar vorbele astea nu îl aduc din nou în centrul atenției și poate că așa are parte de puțină intimitate, cât timp încearcă să se ocupe de boala lui. Adevărul este că nu prea știam cum o duce Matthew. Așa cum vă va mărturisi și el în carte, ținea totul secret. A durat ceva până și-a găsit cât de cât liniștea, ca să ne poată povesti prin ce trecea. În toți acești ani, eu nu am încercat nici să mă amestec în viața lui, nici să vorbesc deschis cu el, pentru că îmi dădeam seama – din puținele lucruri pe care le cunoșteam despre dependența de droguri și de alcool – că nu am cum să-l ajut să-și revină. Cu toate astea, am avut momente când m-am întrebat dacă nu cumva am greșit fiindcă nu am făcut mai mult, fiindcă nu am făcut nimic. Dar uite că am ajuns să înțeleg că boala asta îl măcina încontinuu și nu avea deloc de gând să înceteze. 

Prin urmare, mi-am concentrat toată atenția asupra lui Matthew, omul care mă făcea să râd zilnic foarte tare și, o dată pe săptămână, aproape că rămâneam fără aer, atât de tare râdeam. Și l-am regăsit pe el, pe Matthew Perry, extrem de inteligent și mereu pregătit cu cea mai bună replică… Fermecător, adorabil, sensibil, inteligent și rezonabil. Tipul ăsta încă există, în ciuda luptelor cumplite pe care le duce. Este același Matthew care ne-a binedispus pe durata istovitoarelor filmări de noapte pentru genericul cu fântâna arteziană. „Toată viața mea, numai în fântâni m-am bălăcit!“ „Suntem cam leoarcă, nu?“ „Tot timpul am fost fleașcă!“ (Datorită lui Matthew ne distram atât de tare în generic.) Nu l-am văzut pe Matthew prea des după Friends3, așa că nu-mi permit să emit presupuneri în legătură cu starea lui.