La data la care citeşti aceste rînduri, vei fi mai în vîrstă decît îţi aduci aminte. Denumirea oficială pentru petele de ficat este lentigine hiperpigmentate. În anatomie, ridurilor li se spune ritide. Cutele alea din jumătatea superioară a feţei tale, mai exact ritidele alea care-ţi crestează fruntea şi colţul ochilor, sînt aşa-zisele pliuri dinamice, supranumite linii faciale hiperfuncţionale, cauzate de mişcările muşchilor subcutanaţi. Majoritatea ridurilor din jumătatea de jos a feţei sînt ritide statice, provocate de soare şi de cîmpul gravitaţional. Hai să ne uităm în oglindă. Uite-te cu atenţie la faţa ta. La ochii tăi, la gura ta. Partea asta credeai că o cunoşti foarte bine. Pielea ta are trei straturi de bază. Cel pe care îl poţi atinge este stratum corneum, un strat de celule moarte şi netede împins la suprafaţă de celulele noi de dedesubt. Cel pe care-l simţi şi-ţi dă senzaţia aia de unsuroşenie e mantia de acid, învelişul de ulei şi transpiraţie care te protejează de microbi şi ciuperci. Sub el se află derma. Sub dermă e un strat de grăsime. Sub grăsime sînt muşchii faciali. Poate că-ţi mai aminteşti toate astea de la Şcoala de arte plastice, din planşa cu anatomia feţei. Sau poate că nu. Cînd îţi ridici buza de sus şi-ţi iese la iveală dintele mare, ăla pe care ţi l-a spart paznicul de la muzeu, muşchiului levator labii superioris trebuie să-i mulţumeşti. Muşchiului ăluia care produce surîsul batjocoritor. Să zicem că te loveşte un damf de urină de cal. Imaginează-ţi că soţul tău tocmai s-a sinucis în maşina familiei. Imaginează-ţi că ai nevoie de maşină şi trebuie să speli pişatul de pe locul şoferului. Să zicem că trebuie să te duci la lucru tot cu hîrbul ăsta puturos, în timp ce toată lumea e la curent şi se uită la tine, pentru că e singura maşină pe care o ai. 

Ţi s-au aprins beculeţele ? Atunci cînd o persoană obişnuită, o persoană inocentă care să dea dracu’ dacă n-ar fi meritat ceva mai bun, vine acasă după ce a debarasat mese toată ziua, îşi găseşte soţul sufocat în maşina familiei, plin de pişat, şi ţipă, asişti, pur şi simplu, la o întindere la maximum a muşchiului orbicularis oris. Acelei cute adînci dintre colţurile gurii şi nas îi zice şanţ nasolabial. Botezat, uneori, şi „buzunarul batjocoritor“. Pe măsură ce îmbătrîneşti, acea pernuţă de grăsime din obraji, a cărei denumire anatomică este tampon malar de grăsime, alunecă din ce în ce mai jos pînă cînd se instalează confortabil în şanţul nasolabial, întipărindu-ţi pe chip un veşnic surîs batjocoritor. Acesta nu-i decît un curs de împrospătare a memoriei. În etape. O actualizare fugară, atîta tot. În caz că nu te mai recunoşti. Acum încruntă-te. Efectul îl datorezi muşchiului triangularis care trage în jos de extremităţile muşchiului orbicularis oris. Să zicem că eşti o fetiţă de doisprezece ani care-şi iubeşte tatăl la nebunie. O preadolescentă care are nevoie de tata mai mult ca niciodată. Care s-a bazat dintotdeauna pe tatăl ei. Închipuie-ţi că te duci la culcare plîngînd în fiecare noapte, cu ochii umflaţi de la cît de strîns îi ţii închişi. Textura ca de coajă de portocală a bărbiei tale, umflăturile alea ondulate, sînt cauzate de muşchiul mentalis. Muşchiul tău „bosumflator“. Încreţiturile alea pe care le vezi în fiecare dimineaţă, adîncindu-se tot mai mult şi radiind din colţul gurii în jos înspre extremităţile bărbiei sînt aşa-zisele linii de marionetă. Cutele dintre sprîncene se mai numesc riduri glabelare. Pleoapa lăsată se mai cheamă ptosis. Ritidele cantale laterale, sau laba gîştii, se înrăutăţesc de la o zi la alta şi n-ai decît doisprezece ani, pentru numele lui Dumnezeu. Nu te preface că nu ştii despre ce e vorba. Asta-i faţa ta. Zîmbeşte acum – dacă mai poţi. Muşchiul zigomatic major să trăiască. Fiecare contracţie îţi dă carnea la o parte aşa cum şnururile prind draperiile de la fereastra din sufrageria ta. La fel cum frînghiile trag cortina la teatru, fiecare zîmbet al tău e un spectacol de gală. O premieră. Tu înfăţişîndu-te publicului. Acum, zîmbeşte aşa cum o mamă în vîrstă ar face dacă unicul ei fiu s-ar sinucide. Zîmbeşte, îmbărbătează-i nevasta şi fata preadolescentă şi spune-le să nu-şi facă griji – lucrurile se vor aranja de la sine. Ţine-o tot într-un zîmbet şi prinde-ţi cu o clamă părul lung şi cărunt. Du-te şi joacă bridge cu prietenele tale de aceeaşi vîrstă. Pudrează-ţi nasul. Acea grămadă uriaşă şi oribilă de grăsime pe care o vezi atîrnîndu-ţi sub bărbie, guşa adică, mărindu-se şi zbîrcindu-se cu fiecare nouă zi, se mai cheamă grăsime submentală. Acel inel încreţit de riduri care-ţi înconjoară gîtul e o bandă platismală. Întreaga prăbuşire a feţei, a bărbiei şi a gîtului e efectul gravitaţiei asupra sistemului musculo-aponeuronal superficial. Îţi sună cunoscut ?