Culi ocoli poiana pe o cărare ce ducea pe subt streșină de brazi. Vremea era încă destul de moale și zăpada nu scrîșnea subt bocancii lui ferecați. înainte de a da la pătul — sau la ,.hochstand“, cum îi zicea el, cași stăpânii săi, în termenii lor vânătorești — se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise, din Prelunci cătră Valea-Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate, și nicio pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată pe albul vioriu al omătului. Culi LIrsake se nemerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat delà apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de Marți 15 Noemvrie și în toată săptămâna aceea de după Sfinții-Arhangheli. datoria trebuia să și-o îndeplinească strict. Ochiul și urechea nu se cădea să greșească, dacă el, Nicula Ursake, ținea să tămâie același paznic cu nume bun. Ce era la el acasă, în valea Preluncilor, era una — și dincoace, în pădure, și aici la hochstand, adică la observator, era alta. Când să pășească peste rovină, la Parmac, văzuse pe muchea de deal din dreapta semnele mari și îndesate ale labelor ursului. 

Le urmărise un timp: după ce înțelese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărînd în sine să le caute adoua-zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luarea-aminte neclătită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunei. Acuma ocoleau sălașurilor ciutelor: de-bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai cași noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitorii și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători', îi lăuda în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în ceata asta un bătrân, două haite vechi și cinci lupani. Ca să nu-i ia prea multă vamă din teritoriul lui, trebuie să le puie otravă. Cum or cădea doi sau trei din ei, ceilalți fug peste șapte munți.