M-au trezit sirenele poliției, sau poate că a fost zgomotul lemnului crăpat când mi-au spart ușa casei. „Trezit” nu-i cuvântul potrivit. Mau convins să-mi revin. Clipind, pe jumătate conștientă, mi-am ridicat capul. Părul unsuros mi se lipea de faţă și de buze. Am împins deoparte șuvițele de pe obraz și m-am ridicat în coate, nedumerită de ce zac pe niște dale reci, ude. Încă dezorientată, m-am așezat în genunchi. Apoi, cu capul învârtindu-mi-se, mi-am lăsat bărbia în piept. Groaza înghețată mi-a inundat venele când am văzut că pieptul bluzei albe mi-e ud leoarcă de ceva roșu. Stomacul mi s-a răscolit. M-am opintit să vomit, dar nu simțeam durere. Mi-am pipăit trupul sub bluză. Nici o durere. Nu era sângele meu. Mi s-a tăiat răsuflarea. Nu puteam suporta să simt bumbacul ud pe piele. Am tras de pânză cu degetele tremurând, în vreme ce gândurile mi se zbăteau, încercând să-mi amintesc ce mama naibii se întâmplase. Însă n-am dat decât de un vid care mă încremenea. Am încercat să mă ridic, însă picioarele îmi tremurau prea tare ca să-mi suporte greutatea. Am auzit în spate strigăte. M-am întors și am văzut oameni care se mișcau, apoi s-au oprit, și toți ochii erau ațintiți asupra mea. Iarăși s-a întunecat totul.

Am desfăcut în evantai dosarele cu cazuri psihiatrice de pe biroul din sala de terapie, căutând numele noii mele paciente: Laura Winters. Mi-am imaginat informațiile sumare dinăuntru: vârsta, starea civilă și rudele apropiate, profesia, bolile avute și de ce a fost închisă. Treaba mea era să pun carne pe scheletul dosarului Laurei în ședințele noastre, prima urmând să înceapă în câteva minute. Fotografia mică, pătrată, a unei femei cu părul închis la culoare era capsată pe coperta dosarului. Era cam de vârsta mea și părea destul de modestă, însă știam din experiență că a avea un aer nevinovat înseamnă foarte puțin. Șinele real trăia în spatele acelei măști de piele și mușchi, l-am privit cu atenție ochii, întrebându-mă ce taine zac dincolo de privirea goală. Era fața unei martore, a unei victime sau unei ucigașe? Aveam la dispoziție mai puțin de o săptămână ca să aflu. La așa presiune, nu-i de mirare că o durere de cap provocată de tensiune mi se aduna în țeastă.