Valuri de căldură sufocau terenul arid.Un Cessna,cu un singur motor, ateriza.Roţile atinseră,uşor,pământul,în timp ce nori de praf acopereau uparatul vopsit în verde şi alb.Coborâră un bărbat şi o femeie.Începură să vorbească aprins în timp ce se îndreptau spre rulota care servea drept birou pentru Compania Lake Mead.Pancarta de la intrare anunţa: „Compania de transporturi aeriene Lake Mead,Grand Canyon”.Vocile celor doi răsunau strident în liniştea amurgului.După ce înclină din cap,în semn de rămas-bun,Tara,cea care pilotase, bătu uşor cu palma aripa stângă a avionului,de parcă ar fi vrut să-l consoleze pentru drumul lung,apoi se îndreptă spre hangar.Construcţia semiîntunecată o tulbură pe moment.Clipi de câteva ori până ce ochii i se obişnuiră cu lumina slabă ce răzbătea prin ferestre şi prin uşa deschisă. Trupul i se încorda,privind cu disperare cele trei avioane ce se aflau în stadii diferite de reparaţie.Faţa ei,de o frumuseţe clasică,îi oglindea sentimentele. Pentru Dumnezeu,cum puteau să se descurce,când trei dintre cele şapte aparate ale lor nu puteau funcţiona? se întrebă.De la moartea tatălui ei se luptase să facă atâtea,încât mica lor companie do transporturi aeriene să devină profitabilă, pentru a mai micşora muntele de datorii în care-i lăsase! Se străduia cu disperare să pună afacerea pe picioare,de dragul fratelui ei mai mic,ştiind cât de mult îşi dorise tatăl lor,ca unicul său fiu să primească această moştenire.„Atunci de ce tata a băut şi a jucat la cărţi cea mai mare parte din bani,Tara?”se revoltă o voce dinlăuntrul ei.”De ce a lăsat toată povara nesăbuinţei lui pe umerii tăi,rugându-te în acele ultime momente să reuşeşti acolo unde el a dat greș?”