În opinia lui Emmaline, dragostea făcea din ea o femeie specială.
Dragostea făcea orice femeie să fie frumoasă şi transforma
bărbatul într-un prinţ. O femeie care avea parte de dragoste în viaţă era
la fel de bogată ca o regină, pentru că inima ei era preţuită.
Flori, lumânări, lungi plimbări sub clar de lună printr-o grădină
tainică... Ofta numai gândindu-se la toate acestea. Să danseze în lumina
lunii, într-o grădină retrasă, acesta era idealul ei când venea vorba despre
romantism.
Îşi putea imagina totul– mirosul trandafirilor de vară, muzica
răzbătând prin geamurile deschise ale unei săli de bal, felul în care lumina
arunca reflexii argintii peste peisajul din jur, ca în filme. Felul în
care inima ei va bate (exact cum bătea acum, când doar îşi imagina).
Îşi dorea să danseze în lumina lunii, într-o grădină tainică.
Avea unsprezece ani.
Şi tocmai pentru că îşi putea închipui atât de clar cum ar trebui
să fie totul– cum urma să fie –, le descria scena, în cele mai mici detalii,
prietenelor sale.
Când dormeau toate acasă la una dintre ele, discutau cu orele
despre orice, ascultau muzică şi se uitau la filme. Puteau să stea de vorbă
până târziu dacă voiau sau chiar toată noaptea. Deşi nici una dintre
ele nu reuşise să facă asta. Încă.
Când dormeau acasă la Parker, aveau voie să stea sau să se joace
pe terasa dormitorului ei până la miezul nopţii, dacă vremea era
bună. Primăvara, anotimpul ei preferat, îi plăcea să stea pe terasa dormitorului
şi să simtă parfumul grădinilor de pe domeniul Brown şi mirosul
de iarbă proaspătă, dacă fusese tăiată de grădinar în acea zi.