Fiecare mulțime este o amestecătură, dar nici un individ nu e o amestecătură. Fiecare individ este o conștiință autentică. În clipa în care devine parte a mulțimii, el își pierde conștiința. Atunci este dominat de mintea colectivă, mecanică. Eu fac un lucru simplu – scot indivizii din mulțimile amestecate și le confer individualitate și demnitate. Nu vreau nici un fel de mulțimi în lume. Nu contează dacă s-au adunat în numele religiei, sau în numele naționalității, sau în numele rasei. Mulțimea ca atare este urâtă, și mulțimea a comis cele mai mari crime din lume pentru că mulțimea nu are conștiință. Este o inconștiență colectivă. Conștiința face ca cineva să fie un individ – un pin solitar care dansează în vânt, un pisc solitar însorit în frumusețea și splendoarea lui supreme, un leu solitar și răgetul lui extraordinar de frumos care stârnește ecouri departe în văi. Mulțimea e întotdeauna formată din oi și toate eforturile care s-au făcut în trecut au vizat transformarea fiecărui individ într-un zimț al roții dințate, într-o parte moartă a unei mulțimi moarte. Cu cât este mai inconștient și cu cât comportamentul lui e mai dominat de colectivitate, cu atât e mai puțin periculos. De fapt, devine aproape inofensiv. Nu-și poate distruge nici măcar propria sclavie. Dimpotrivă, începe să-și preamărească sclavia – religia, naționalitatea, rasa, culoarea. Acestea fac din el un sclav, însă el începe să le slăvească. Ca individ, nu aparține nici unei mulțimi. Fiecare copil se naște individ, dar rareori omul moare individ. Munca mea este să te ajut să-ți întâmpini moartea cu aceeași inocență, cu aceeași integritate, cu aceeași individualitate cu care ți-ai întâmpinat nașterea. Între naștere și moarte, dansul tău trebuie să rămână o năzuință solitară de a ajunge la stele: un spirit rebel, străin de compromisuri, solitar. Dacă n-ai un spirit rebel, n-ai deloc spirit. Altfel de spirit nu există.