Atunci când spun: „Fiţi slujitorii iubirii", nu vreau să spun în nici un caz că trebuie să deveniţi slujitorii celui pe care îl iubiţi. Nici vorbă de aşa ceva! Nu deveniţi slujitorii cuiva, ci ai iubirii. Slujiţi ideea pură de iubire. Iubitul sau iubita reprezintă una din multele forme ale acestei iubiri, dar existenţa în ansamblul ei este plină de asemenea forme. Practic, ea nu conţine altceva decât forme ale iubirii pure. O floare este o asemenea idee. Luna este o altă formă de iubire pură. Iubitul sau iubita, copilul, mama, tatăl, fratele - toate sunt idei pure, forme de iubire, valuri la suprafaţa marelui ocean al iubirii. Nu pierdeţi niciodată din vedere acest lucru: iubitul sau iubita dumneavoastră nu sunt altceva decât expresii minuscule ale marii iubiri. Deveniţi slujitori ai iubirii folosindu-vă de iubitul sau iubita dumneavoastră, ferindu-vă să va ataşaţi însă de el/ea. Dacă nu vă veţi ataşa de iubit(ă), veţi constata că iubirea dumneavoastră ajunge la apogeu. De îndată ce apare ataşamentul, iubirea începe să decadă. Ataşamentul este un fel de forţă a gravitaţiei; lipsa de ataşament este o graţie, un zbor. Ceea ce oamenii numesc iubire nu este altceva decât o formă de ataşament; iubirea autentică este sinonimă cu detaşarea. Iubirea comună îşi face tot timpul griji. Cea adevărată ţine cont de starea partenerului, dar nu îşi face niciodată griji. Atunci când iubeşti cu adevărat pe cineva, ţii cont de nevoile sale, dar nu îţi faci griji în legătură cu fanteziile lui stupide. Ii respecţi necesităţile, dar nu faci nimic pentru a-i respecta dorinţele bolnave. Dacă ai proceda altfel, nu i-ai face nici un bine. De pildă, nu faci nimic pentru egoul lui, deşi acesta este foarte solicitant. Oamenii foarte ataşaţi, care îşi fac tot timpul griji pentru celălalt, le împlinesc