Soarele inimii nu va răsări decât dacă ne umplem de lumină şi această responsabilitate ne revine nouă înşine. Suntem cu toţii elementele edificiului de mâine, suntem razele astrului care se va manifesta. Fiecare om este un creator. Dar a vorbi despre viitor este o greşeală. Prezentul este acela care trebuie reânviat, iar ceea ce trebuie să readucem la viaţă este propria noastră fiinţă. Cum să creem o umanitate, dacă nu ieşim mai întâi din starea noastră nesigură? Individul este baza societăţii, prin el se operează orice evoluţie şi orice revoluţie. Iată de ce vă lansez o chemare. Treziţi-vă vă rog. De ce nu îndrăzniţi să mărturisiţi că viaţa voastră este monotonă, absurdă, plictisitoare, nu mai are savoare şi aceasta nu este de mirare. Orice bucurie profundă este interzisă inimii destabilizate şi îngrijorate. De unde vine acest sentiment al efemerului şi al tristeţii, în timp ce viaţa este o sursă infinită de plenitudine? Sunteţi pierduţi, dezorientaţi. A vegeta, a exista fizic şi atâta tot nu înseamnă a trăi, ci a aştepta moartea. Cum să te mai simţi atunci în largul tău? Cum să te mai bucuri de existenţă? Repet – este posibil să scăpaţi de coşmarul pe care îl luaţi drept realitate. Drumul este aici, în faţa voastră, el nu s-a şters niciodată. El duce de la opacitate la lumină, el este etern. Voi sunteţi aceia care îi întoarceţi spatele. Acest drum se numeşte dharma, religia autentică. El este focul care reânvie vatra, farul din vârful stâncii agresate de furtună. Mahavira, maestru jain, a spus că adevărata religie este ancora, destinul, refugiul, singura scăpare, oaza omului prins în zbuciumul lumii, al bolii şi al morţii. Trăiţi nostalgia unei vieţi debordante de bucurie şi de dragoste? Aspiraţi la adevărul care conferă imortalitate? Atunci veniţi, acceptaţi-mi invitaţia. Nu este un mare secret – este suficient să deschideţi ochii. Veţi descoperi un univers nebănuit. Deschideţi ochii, treziţi-vă, priviţi, atâta doar. Nimic nu este distrus în om cu adevărat.; el nu a pierdut definitiv busola. Dar, deoarece refuză să vadă, el se crede înconjurat de umbre ameninţătoare. Acoperindu-şi chipul el pierde totul şi devine sărac. Dacă ar deschide ochii s-ar descoperi împărat. Credeţi că aţi decăzut? Vă invit să vă recăpătaţi majestatea, să ieşiţi din visul vostru urât. Înfrângerea voastră se poate transforma în victorie, căderea voastră în renaştere, moartea voastră în viaţa eternă. Lăsaţi-mă să vă ajut. Dar mai întâi acceptaţi-mi dragostea. Este tot ceea ce vă pot oferi pe aceste coline liniştite. Doresc să vă ofer ceea ce Divinul a revărsat în mine. Vreau să vă dau tot. Cu cât dau mai mult, cu atâta primesc mai mult! Nu este minunat? Adevărata bogăţie creşte atunci când o împarţi. Aceea care se micşorează atunci când o împarţi, nu este deloc o comoară.