În Înţelepciunea banilor, Pascal Bruckner numără, contabilizează, calculează virtuţile şi păcatele monedei. De la o epocă istorică la alta, de pe un mal pe celălalt al Atlanticului, râvnit şi damnat deopotrivă, banul suscită nenumărate discuţii, luări de poziţie, dar reuşeşte cumva să rămână dincolo de fluctuaţiile istorice, văzându-şi mai departe de drumul său, ca şi cum nimic nu l-ar putea atinge.

Şi totuşi, despre bani se vorbeşte cu adoraţie sau dispreţ, fără ca în privinţa lor să se ajungă vreodată la un punct comun. Cât înseamnă prea mulţi, ce putere au, ne umanizează sau ne transformă în simple maşini de calcul, aduc sau nu fericirea?

“Banii sau mai degrabă felul în care ne raportăm la ei spun totul despre noi şi intimitatea noastră – asta e concluzia lui Pascal Bruckner în incitantul său eseu, Înţelepciunea banilor. Analizând puterea banilor, autorul scoate în evidenţă reprezentările noastre colective, menţionând că arma moralităţii, atât de des reversibilă, nu este de ajuns pentru a vedea limpede rolul celui mai vechi instrument de schimb din lume.” - Le Monde

Intr-unul dintre rarele lui momente de lirism, Vladimir Ilici Lenin le-a făcut proletarilor, în 192 1, următoarea promisiune: înfiinţarea de veceuri din aur pentru toată lumea, odată cu instalarea la putere a comunismului pe plan global, când respectivul metal va fi fost lipsit de orice valoare. Dublu simbol: spaţiile cele mai triviale ale societăţii comuniste vor fi fost din acea clipă la fel de luxoase ca palatele burgheziei. Dar, mai ales, clasa muncitoare avea să se elibereze călcând pe încarnarea însăşi a rapacităţii umane, blestematul aur ale cărui legături cu analitatea au fost subliniate de către Freud. Socialismul avea să se comporte mai bine decât capitalismul, în acelaşi timp descalificându-l. Detaliu picant: în 2014, femeia de afaceri americană Kim Kardashian şi soţul ei, rapperul Kanye West, şi-au instalat în reşedinţa lor din Los Angeles veceuri din aur pentru modesta sumă de 550 ooo de dolari. Iată