Sunt deopotrivă onoratși bucuros că am fostinvitat de editorul acestei cărți să contribui cu experiența mea în consiliere și educație inanciară persona‑ lă la prefațarea uneia dintre cele mai importante cărți despre investiții și prosperitate care au fostscrise în ultimii 50 de ani. Avantajul major al cărții lui Tony Robbins este capacitatea lui de a traduce termeni și fenomene economice complexe pe înțelesul tuturor. Este un veritabil manual de prosperitate pentru oamenii de rând, care muncesc din greu pentru bani și speră că, la inal, statul va avea grijă de bătrânețea și de sănătatea lor. Obiectivul esențial al cărții este să‑ți prezinte câteva scenarii fezabile și realiste pentru proiectarea arhitecturii inanciare personale. Finalitatea este ca această construcție inanciară să devină o structură stabilă pe orice tip de vreme, câtși o sursă realistă de venituri pentru perioada când nu vei mai putea munci (să‑ispunem pensie). Una dintre cele mai mari erori inanciare pe care le facem, în general, este să nu ne gândim (din timp) la bătrânețe. Atât timp cât ești tânăr acest lucru este normal. Dar în momentul în care ai trecut de patruzeci de ani este puțin probabil să nuîți pui, măcar pasager, întrebarea: Din ce voi trăi la bătrânețe? Demonstrația pe care o face Tony Robbins în această carte este că, dacă nu ai în vedere un portofoliu de investiții diversiicatformat dinmăcar câteva clase de active,șansele să ai o pensie liniștită sunt aproape ZERO. Acest lucru este valabil cu atât mai mult pentru noi, românii fără resurse inanciare abundente și fără obiceiuri investiționale învățate în familie. 

Am fost hrăniți inconștient de părinții noștri cu obiceiuriși mai ales frustrări dobândite în bezna informațională comunistă și cu minciuna abil ticluită că statul va avea grijă de noi. Dar ceea ce alăm cu toții este că re‑ alitatea este fundamental diferită. Majoritatea dintre noi suntem în stare, pentru o amărâtă de casă,să ne amanetăm viitorul pe cel puțin 30 de ani. Chiar și în acest context, este extrem de interesant de făcut paralela dintre sistemul de pensii american și cel românesc. Știm cu toții că sistemul pensiilor de stat în România este, în realitate, în moarte clinică de aproape un deceniu. Deicitele anuale depășesc 3 miliarde de euro și nu sunt semne că se vor putea îndrepta vreodată. Toți experții din piață sunt de acord că pensia de stat nu va depăși cu mult 15% din media veniturilor salariale. Asta însemnă că, dacă ai câștigat în medie 2 000 lei lunar cât ai fost angajat, pensia ta de stat va i, în caz optimist, de 300 lei. Trist, nu? Dacă te ajută cu ceva să știi că nici în SUA lucrurile nu stau mai bine. Începând din 1984 a fost lansat planul de pensii (401)K, iar iecare salariat a devenit peste noapte administratorul propriului fond de pensii. Nu spun că asta este un lucru rău. Doar că a transfera brusc administrarea banilor de pensie din mâna unor (se presupune) profesioniști în domeniu spre toți salariații ar echivala în România cu vânzarea de arme la liber, în supermar‑ ket. Ca echivalent (cel puțin forțat prin comparație), noi avem sistemul privat de pensii facultative (pilonul III) despre care, chiar dacă nu ești încă extremde interesat de viitoarea ta pensie, poți obține informații suplimentare chiar aici: http://asfromania.ro/consumatori/pensii‑private/ghid‑pilonul‑iii Privind în schimb complexitatea produselor inanciare expuse în această carte nu putem decât să ne întrebăm ce produse similare găsim în piața inanciară locală sau dacă putem avea acces în calitate de investi‑ tori mici la produsele de pe piața inanciară americană sau internațională. Soluția recomandată de Tony am implementat‑o și eu de câțiva ani, și azi folosesc platforma de tranzacționare de la Ameritrade (www.tdameritrade. com ). Folosesc platforma pentru achiziționarea acțiunilorinternaționale și a fondurilor de indici (ETF‑uri).