Eternitatea, domnule, începu pentru mine într-o seara de iulie, în autobuzul 96, care face naveta între Montparnasse si Porte des Lilas. Era acum patru ani La intersectia de la Odeon, veni sa se aseze în fata mea o fata îmbracata cu o fusta neagra cu volane, cu sosete albe lungi întinse pe glezne. Instantaneu privirile mi se fixasera asupra ei. Fui literalmente uluit de acest chip pe care-l contemplam tinându-mi rasuflarea. Nu stiu ce admiram mai mult în el: obrajii care pareau o pasta framântata în lapte sau genele care mângâiau niste ochi verzi, facând în acelasi timp o stavila în calea privirilor indiscrete. Nu o vedeam, eram orbit, hipnotizat si aveam o singura dorinta: sa o abordez; o singura groaza: sa o las sa plece. Se prea poate ca admiratia mea sa fi fost lipsita de masura, caci necunoscuta întoarse curând capul cu un suspin excedat si îmi fu teama o clipa sa nu-si schimbe locul. Dar aceasta reticenta careia îi gaseam un anumit rafinament mi-o facu si mai draga. Nu râde de autobuz: nu exista un loc de electiune pentru o dragoste la prima vedere. Chiar si o cutie pe roti poate deveni anticamera paradisului atunci când crezi în hazard. Preferinta mea se va îndrepta întotdeauna spre fiinta întâlnita întâmplator si nu spre cea pe care mi-o prezinta prieten.....