Cu o nefirească durere de cap, Barney Mayerson se trezi într-un dormitor necunoscut, dintr-un bloc de locuinţe necunoscut. Alături de el, cu plapuma trasă până la umerii goi, netezi, dormea, respirând uşor pe gură, o fată necunoscută, cu o claie de păr alb ca bumbacul. Pun pariu că am întârziat la lucru, îşi zise el; se strecură afară din aşternut şi se ridică nesigur în picioare, cu ochii închişi, abia stăpânindu-şi greaţa. După câte ştia, îl despărţeau de birou câteva ore bune de mers cu maşina; poate că nici măcar nu se afla în Statele Unite. Oricum, pe Pământ se afla; gravitaţia care-l făcea să se clatine era cea familiară, normală. Iar dincolo, în camera cealaltă, alături de canapea, o valijoară cunoscută, a doctorului Smile, psihiatrul lui. Cu picioarele goale, trecu lipăind în sufragerie şi se aşeză lângă micuţa valiză; o deschise, apăsă pe câteva butoane şi-l aprinse pe doctorul Smile. Contoarele se porniră să afişeze tot felul de date, iar maşinăria începu să zumzăie. 

— Unde sunt? o întrebă Barney. Şi la ce depărtare de New York mă aflu? Asta era problema principală. Observă acum un ceas atârnat pe peretele din bucătărie; era ora 7. 30 a. m. Deloc târziu. Mecanismul, extensia portabilă a doctorului Smile, conectat prin microrelee la computerul propriu-zis, aflat în subsolul clădirii de pe Renown, 33, din New York, unde-şi avea Barney apartamentul, exclamă cu glas spart: 

— A, domnul Bayerson! — Mayerson, îl corectă Barney, netezindu-şi părul cu degete tremurate. Ce-ţi aminteşti în legătură cu noaptea trecută? Descoperi acum cu dezgust sticle pe jumătate golite de whisky, de apă minerală şi bitter, lămâi şi tăviţe pentru cuburi de gheaţă, îngrămădite pe bufetul din bucătărie. 

— Cine-i fata? Doctorul Smile răspunse: 

— Fata din pat este domnişoara Rondinella Fugate. Roni, după cum te-a rugat să-i spui. Suna vag cunoscut şi, oarecum ciudat, în strânsă legătură cu slujba lui. 

— Ascultă, se adresă el valijoarei, dar chiar atunci fata din dormitor începu să se mişte. Imediat, îl făcu să tacă pe doctorul Smile şi se ridică în picioare, simţinduse mic şi stânjenit, aşa cum se găsea, numai în chiloţi. — Te-ai sculat? întrebă fata, somnoroasă. Sări din pat şi se postă în faţa lui; destul de drăguţă, hotărî el, cu ochi mari, încântători. 

— Cât e ceasul? Ai pus de cafea? întrebă ea. Cu pas apăsat, se duse în bucătărie şi aprinse aragazul; lichidul din ibric începu să se încălzească. Auzi trântindu-se o uşă; ea intrase în baie. Apa curgea. Roni îşi făcea duş.