La începutul anilor ’70, cînd Marin Preda afirma, în celebrele Convorbiri purtate cu Florin Mugur, cã Supravieþuiri, carte ce sta sã aparã la Editura Cartea Româneascã (unde Preda era director), „îl plaseazã deodatã printre cei din fruntea generaþiei sale1 pe Radu Cosaºu, scriitorul avea deja o biografie literarã. Avea o bibliografie bogatã, în reviste ºi în volume, fiind autorul cãrþilor Servim Republica Popularã Românã (1952), Opiniile unui pãmîntean (1957), Energii (1960), Luminã ! (1961), Nopþile tovarãºilor mei (1962), A înþelege sau nu. Vieþi paralele în toamna lui ’44 (1965), Omul dupã 33 de ani scapã (1966), Maimuþele personale (1968), Viaþa în filmele de cinema (1971), Un august pe un bloc de gheaþã (1971). De asemenea, i se reprezentaserã piesele Mi se pare romantic (1961) ºi Scurt program cu bossanove (1966)2 . Avea însã mai ales o biografie care, odatã cu ciclul autobiografic Supravieþuiri3 , devine o sursã explicitã a operei. Nãscut la 29 octombrie 1930 într-o familie evreiascã mic-burghezã ºi beneficiind de o educaþie aleasã, din care n-au lipsit orele de pian (pentru care avea un talent deosebit), adolescentul Oscar Rohrlich (Radu Cosaºu din 1948 ºi Radu Costin pentru cîteva luni în 1952, an în care publicã sub acest nume volumul de debut) decide, la vîrsta de 15 ani, fascinat de idealurile ºi promisiunile noului regim democratic din România, sã-ºi punã viaþa „pe altarul revoluþiei (expresia aceasta, ca ºi cele ce urmeazã, provine din Supravieþuiri), în termenii sacrificiali ai unei arderi de tot. Ca ºi creatorii ruºi din generaþia lui Maiakovski, Cosaºu aºazã, pentru mai bine de un deceniu, mai presus de orice comandamentele ºi cerinþele revoluþiei. În februarie 1948, în ziua morþii tatãlui, tînãrul alege, în locul privegherii, „o ºedinþã consacratã greºelilor mele, unde acuza