1881 1 ianuarie În Bucureşti moare în urma unui atac de apoplexie survenit chiar în timpul petrecerii de revelion, Tudor Minulescu, tatăl viitorului poet. Tot în ianuarie, în noaptea de 6 spre 7 se naşte Ion Minulescu, strada Covaci nr. 15 din capitală. El va copilări la Slatina, la baştina mamei sale, Alexandrina Ciucă, fiică a unui coval. Foarte tânără, după ce rămâne văduvă, se va recăsători, nu peste mult timp de la decesul soţului, cu Ion Constantinescu, căpitan de cavalerie.

1887 Începe cursul primar în oraşul Piteşti. 1891 Începe liceul în aceeaşi urbe. 1897 Apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, încă elev la Piteşti, în revista Povestea vorbei sub pseudominul (I. M.) Nirvan. 1898 Sub aceeaşi semnătură, tânărul poet I. MinulescuNirvan publică în Foaia pentru toţi. 1899 O dată cu încheierea studiilor liceale (clasa a VI-a şi a VII-a le trece într-un an, la pensionul particular Brânză şi Arghirescu din Bucureşti), Ion Minulescu îşi ia bacalaureatul. 1900 Pleacă la Paris spre a urma dreptul. Poetul va renunţa însă curând la studiile juridice, fascinat fiind de viaţa boemei artistice pariziene. Acum Minulescu ia cunoştinţă de literatura simbolistă, citindu-i cu pasiune pe Baudelaire, Nerval, Lautréamont, Verlaine, Rimbaud, Laforque etc. 1904 Ion Minulescu revine în ţară. Îl aflăm printre scriitorii care frecventează cafeneaua Kübler (D. Anghel, +t. O. Iosif, Ilarie Chendi, P. Cerna etc.).

1905 Autorul publică versuri şi fragmente de proză (Din jurnalul unui pribeag) în revista Viaţa nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai distinse ale mişcării simboliste româneşti ale vremii. 1906 Ion Minulescu începe să dea publicităţii în revista Viaţa literară şi artistică a lui Ilarie Chendi parte dintre versurile ce vor constitui Romanţele pentru mai târziu. Tot în acest an începe prietenia literară cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate pe parcurs în Sămănătorul. Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constanţa. De relevat că ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre se regăsesc în minulescianele Romanţe pentru mai târziu (1908) şi în Fantaziile angheliene (1909). 1907 Ion Minulescu participă la „sâmbetele literare” organizate de Convorbirile critice ale lui Mihail Dragomirescu (din cercul acestora mai fac parte, în această perioadă, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, Mihail Sorbul, Dim. Nanu etc.). În oraşul cu trei sute de biserici al lui Minulescu, publicat în Convorbiri critice îi atrage atenţia lui I. L. Caragiale. Acesta, de la Berlin, îi scrie lui Mihail Dragomirescu spre a-şi arăta preţuirea şi interesul pentru tânărul poet.