Această carte are în spate un interes și o idee. Sunt de multă vreme preocupat de lumea afectivă umană (cea a emoțiilor și a sentimentelor) și am petrecut mulți ani investigând-o: de ce și cum avem emoții, simțim și ne folosim sentimentele pentru a ne construi sinele; felul în care sentimentele ne susțin sau ne subminează cele mai bune intenții; de ce și cum interacționează creierul cu corpul pentru a menține astfel de funcții. Am obținut date și interpretări noi în legătură cu aceste subiecte. Cât despre idee, e foarte simplu: sentimentelor nu li s-a acordat atenția pe care o merită ca stimulatori, supraveghetori și negociatori ai eforturilor culturale umane. Oamenii se deosebesc de toate celelalte ființe prin faptul că au generat o colecție spectaculoasă de obiecte, obiceiuri și idei numită, în general, cultură. Acest produs creat de om include arte, cercetări filozofice, sisteme morale și credințe religioase, justiție, guvernare, instituții economice, tehnologie și știință. De ce și cum s-a ajuns la așa ceva? Un răspuns frecvent întâlnit invocă o facultate importantă a minții umane (limbajul verbal), alături de alte trăsături distincte precum simțul social puternic dezvoltat și intelectul superior. Pentru cei interesați de biologie, răspunsul include, de asemenea, selecția naturală, care operează la nivelul genelor. Nu mă îndoiesc de faptul că intelectul, sociabilitatea și limbajul au avut un rol-cheie în acest proces și nu încape discuție că organismele capabile de invenție culturală, alături de facultățile specifice folosite în această invenție, sunt reprezentate de oameni grație selecției naturale și transmiterii genetice. Ideea este că a mai fost nevoie și de altceva pentru a demara această epopee a culturii umane, că trebuie să fi existat și un alt motiv. 

Mă refer în mod special la sentimente: de la durere și suferință la starea de bine și la plăcere. Să luăm ca exemplu medicina, una dintre cele mai importante realizări culturale umane. Combinația tehnologiei cu știința specifică medicinei a început ca reacție la durerea și suferința provocate de boală, de la trauma fizică la infecții și cancer, în contrast cu opusul durerii și suferinței: starea de bine, plăcerea, perspectiva prosperității. Medicina nu a început ca un sport intelectual menit să exerseze iscusința de a descifra diagnostice sau mistere fiziologice, ci ca o consecință a sentimentelor specifice pacienților și medicilor, la care se adaugă compasiunea ce poate fi generată de empatie. Aceste motivații sunt valabile și astăzi. Nu există vreun cititor care să nu fi remarcat felul în care vizitele la stomatolog și intervențiile chirurgicale duc la schimbări în bine ale propriei vieți. Principala motivație din spatele unor îmbunătățiri precum anestezicele eficiente și instrumentele de precizie este reprezentată de nevoia de gestionare a senzațiilor de disconfort. Activitatea inginerilor și a oamenilor de știință joacă un rol în acest efort, dar este vorba de un rol motivat. Motivația profitului din industria medicamentelor și a instrumentelor medicale are și ea un rol important, deoarece oamenii au nevoie să-și reducă suferința, iar respectivele industrii răspund acestei nevoi. Urmărirea profitului este alimentată de diferite năzuințe, de dorința de a avansa, de a câștiga prestigiu, chiar și de lăcomie, care, toate, nu sunt altceva decât sentimente. Nu poți înțelege uriașul efort de a dezvolta terapii împotriva cancerului sau a bolii Alzheimer fără a lua în considerare sentimentele ca factori care motivează, monitorizează și negociază procesul. Tot așa, nu poți înțelege, de exemplu, efortul mai scăzut al culturilor occidentale de a dezvolta terapii împotriva malariei din Africa sau gestionarea dependenței de droguri de aproape pretutindeni, fără a lua în considerare rețeaua de sentimente motivante și inhibante. Limbajul, sociabilitatea, cunoașterea și rațiunea sunt principalii inventatori și executori ai acestor procese complicate. Dar sentimentele sunt cele care le motivează, cele care verifică rezultatele și cele care ajută la negocierea ajustărilor necesare.