Mai întâi, repetiţii şi exerciţii mentale. Apoi, aliniere pentru stabilirea rapport-ului. După rapport, oglindire: respiraţi ca interlocutorii voştri, varbiji în acelaşi ritm cu ei. Pătrundeţi în minţile lor, trageţi de imagini în sus sau în jos, moi la stânga sau mai la dreapta, poziţionaţi-le aşa cum vă convine. Şi, cel mai important, fiţi congruenţi, Tonul vocii, tempo-ul, mişcările pe care le faceţi, toate va afectează comportamentul şi atitudinea. Programarea neuro-lingvistică nu este o metodă de a manipula oamenii. Vă va învăţa însă să deschideţi calea pentru ca procesele naturale ale acestora să lucreze în favoarea voastră. Iniţiaţii ştiu despre ce este vorba. Novicii vor afla. Toţi trebuie să se pregătească însă pentru un discurs subtil, zglobiu, plin de umor. Pentru că, nu uitaţi! trebuie să daţi dovadă mereu de un comportament flexibil. Pe cei care nu se comportă în moduri cât mai variate pentru a descoperi cum să genereze mai multe oportunităţi nu îi aşteaptă zile prea bune. Succesul, pe orice plan, poate deveni o destinaţie sigură.

ATENŢIE, CITITORI! Vă reamintim faptul că NLP şi gramatica nu împărtăşesc neapărat aceeaşi structură. Acum câţiva ani, într-o zi de luni, m-am trezit şi am hotărât că mă voi duce să-mi cumpăr o maşină nouă. Aşa că mam dus. Am intrat într-o reprezentanţă auto şi am stat acolo vreo zece minute aşteptând să cumpăr o maşină. Nu mi s-a părut ca vânzătorul să fi fost prea ocupat. Vorbea la telefon. Stătea pe spate cu picioarele ridicate, cu ţigara într-o mână, cu cana de cafea alături, râzând şi glumind. Nu părea să discute cu vreun client. Într-un final i-am atras atenţia. M-am uitat spre el cu privirea aia grăitoare: „Ai de gând să vii să mă ajuţi?” Mi-a făcut semn să-l aştept. Am plecat de acolo. M-am îndreptat spre un alt reprezentant care vindea acelaşi tip de maşini. Ajuns acolo, am întrebat un vânzător: „Ţiar plăcea să vinzi azi o maşină?” „Bineînţeles”. I-am descris maşina pe care mi-o doream: „Asta e ceea ce vreau. Asta este cu exactitate maşina pe care o vreau”. Am văzut o astfel de maşină aici, în parcare. Am văzut-o înainte să intru aici. Iată ce vreau să aflu de la dumneavoastră. Vreau să ştiu cel mai bun preţ pe care mi-l puteţi oferi pentru maşina asta – nu am de gând să negociez pe această temă. Vreau cel mai bun preţ şi vreau cheile de la maşină, să o testez”. „Nu asta este maşina pe care v-o doriţi. Nu vă reprezintă”, îmi spuse. Eu, bineînţeles, m-am uitat la maşina de afară şi am înţeles că, într-adevăr, nu mă reprezenta, pentru simplul fapt că ea era afară şi eu eram înăuntru. După o scurtă pauză i-am spus: „Ba da, asta e maşina pe care o vreau”. „Nu, nu este”. Eu am continuat: „Bineînţeles că este!” „Nu, nu este” a continuat şi el. „Ba da, este”, am repetat.