Există o formă de putere și inteligență ce reprezintă punctul de vârf al potențialului uman. Ea este sursa celor mai mari realizări și descoperiri din istorie. Este un tip de inteligență ce nu se învață în școli și care nu e analizată de profesori, dar am avut aproape cu toții, la un moment dat, intuiția acestei inteligențe în cadrul propriei experiențe. Ni se dezvăluie adesea într-o perioadă tensionată – când ne confruntăm cu un termenlimită, cu nevoia de a rezolva urgent o problemă, cu o situație de criză de un fel sau altul. Sau se poate revela ca rezultat al activității constante depuse în cadrul unui proiect. În orice caz, atunci când suntem presați de circumstanțe, ne simțim neobișnuit de plini de energie și cu o deosebită capacitate de concentrare. Mintea ne este complet absorbită de sarcina care ne stă înainte. Această concentrare intensă dă naștere la tot felul de idei – care ne vin, ca din senin, atunci când suntem pe punctul de a adormi, de parcă ar izvorî din subconștient. În astfel de momente, ceilalți oameni par să opună mai puțină rezistență la influența pe care o exercităm asupra lor; poate că suntem mai atenți la ei sau poate le dăm impresia că ne aflăm în posesia unei puteri speciale, ce le insuflă respect. Chiar dacă, în mod normal, ne trăim viața în mod pasiv, reacționând constant la un incident sau altul, în asemenea zile sau săptămâni simțim că noi suntem cei care determină evenimentele și fac ca lucrurile să se întâmple. Putem exprima această putere în felul următor: în cea mai mare parte a timpului, trăim într-un univers lăuntric al visurilor, dorințelor și gândurilor obsedante. Dar în această perioadă de creativitate ieșită din comun ne simțim impulsionați de nevoia de a face un anumit lucru care să aibă un rezultat practic. Ne forțăm să pășim în afara spațiului interior al gândurilor obișnuite și să ne conectăm la lume, la ceilalți oameni, la realitate. În loc să zburătăcim încolo șincoace, distrași în permanență, mintea noastră se concentrează și reușește să ajungă până la esența a ceva real. În asemenea momente, avem impresia că mintea noastră – întoarsă spre exterior – este inundată de lumina lumii din jurul nostru și, fiind expuși brusc la detalii și idei noi, devenim mai inspirați și mai creativi. După ce termenul-limită a trecut ori criza s-a încheiat, acest sentiment de forță și de creativitate sporită scade în intensitate, de cele mai multe ori. Mintea noastră redevine absentă, iar sentimentul că deținem controlul dispare. Ce frumos ar fi dacă am putea făuri acest sentiment sau dacă l-am putea menține viu pentru mai multă vreme... dar el pare foarte misterios și alunecos.