-Acum mă asculţi tu pe mine, Paddy! - Sunt sătul să-ţi aud vocea, se auzi un mormăit de pe patul de spital. - Iar eu sunt sătulă şi obosită de scâncetul tău ca de căţeluş bătut! Ah, se gândea ea. Acum, acesta era un nou mod de comportare. Nu-l mai folosise înainte. La privirea plină de protest a bărbatului, tânăra femeie ridică o mână pentru a-l atenţiona să tacă. -Doctorul Simpson spune că poţi să ieşi afară de aici în următoarele două sau trei săptămâni. în cazul în care cooperezi cu asistentele şi lucrezi cu adevărat la terapie. Amândoi ştim cât de mult vrei să ajungi acasă. Să nu îndrăzneşti să le faci o săptămână grea acestor oameni. Terapia ta este esenţială dacă vrei să-şi recapeţi întreaga funcţiune a membrelor. în uşă, o tânără asistentă, îşi ascunse un zâmbet cu mâna şi continuă să observe disputa, deja de acum familiară. Patrick Halloran zăcea înţepenit pe perne, privind furios la fiica lui, Kate. Un păr lung, roşcat care se ondula în dreptul umerilor, ochi căprui, jucăuşi, cu puncte minuscule, aprinse de flacăra mâniei. Cu o înălţime de un metru şi cincizeci, cântărind cu puţin peste cincizeci de kilograme, ea vibra de o energie, ca a unui ciclon cu greu stăpânit. Purta ceea ce devenise pentru ea uniformă, atunci când nu era la birou. Jeanşi decoloraţi şi un tricou pe care scria: ŢI-AI ÎMBRĂŢIŞAT ASTĂZI AVOCADO-UL? în picioare purta nişte tenişi uzaţi, legaţi cu şireturi rupte. Stătea acum cu mâinile în şolduri, dând ultimele ordine printre dinţii strânşi. El tresări atunci când ea adăugă: - Dacă numai una din aceste asistente îmi raportează că ai refuzat să cooperezi la terapie, pentru o singură zi, voi veni aici personal după servici şi am să te ţin treaz toată noaptea, dacă trebuie, numai să te fac să execuţi aceste exerciţii. La un oftat lung şi greu al celui din pat, jena îi întunecă fetei trăsăturile şi ea se aplecă repede spre el. Kate Halloran nu-şi amintea ca tatăl ei să fi avut vreodată părul negru. Începuse să-i albească pe la vreo douăzeci şi cinci de ani, înainte ca ea să se nască. Acum, părul des şi alb cădea pe fruntea lui îngustă. Pielea aspră şi bronzată o moştenise de la anii petrecuţi lucrând pământul sub soarele californian, piele ce contrasta cu ochii verzi, în jurul cărora erau schiţate riduri adânci. Cu toate că tatăl avea în jur de cincizeci de ani, ea încă se gândea că este unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi pe care-i văzuse vreodată.