Gus Halley,cel mai mare dintre fraţii manageri „binecunoscuţi în show bussines se mândrea întotdeauna cu faptul că nasul lui lung e în stare să simtă din timp neplăcerile.Această presimţire ciudată îi apăruse de dimineaţă.Şi,păşind grăbit spre locuinţa Annei Peck,adulmeca cu nările încercând să cuprindă mirosul primejdiei,Eliza Thayer,secretara actriţei,îl întâmpină în camera spaţioasă care reprezenta o parte a excelentului apartament în care locuia domnişoara Peck,la ultimul etaj al unei clădiri bogate ale cărei ferestre dădeau spre Hyde Park. Într-o clipă,Eliza,văzând expresia feţei domnului Halley,îşi dădu seama de starea de spirit a acestuia.Trăsături greoaie,bărbie dublă,ochi cu pleoapele umflate şi nasul acela de coşmar care şoca pe oricine cu excepţia proprietarului lui.Întradevăr, se gândi d-ra Thayer,bătrânul Halley nu e nici pe departe un bărbat frumos.La cei nici 40 ani ai lui are prea multe kilograme,se sufocă şi seamănă cu un delfin uriaş mai ales pe stradă,când înoată prin mulţime.Şi totuşi Gus îi place.Prietenii îl iubesc pe Gus.Mărinimia şi farmecul plac mai mult decât înfăţişarea exterioară.Soţia lui,o blondă minusculă şi frumoasă,pur şi simplu îşi divinizează soţul.Tot New York-ul ştie că inima lui Hui Gus îi aparţine Annei,care este clienta lui numărul unu.Liz,soţia lui Gus,înţelege şi ea acest lucru,aşa că nu este geloasă.Domnişoara Peck îi este şi ei foarte simpatică. Eliza Thayer,o femeie înaltă,slabă şi energică,de vârstă mijlocie,cu tâmplele deja cărunte,îşi aţinti asupra lui Gus privirea tristă.Ştia că pe acesta îl îngrijorează acelaşi lucru ca şi pe ea.De fapt toţi angajaţii firmei se simţeau foarte neliniştiţi.După părerea tuturor,aceasta era pe cale să-şi distrugă viaţa. Fără amabilităţi deosebite,Gus trecu la subiect.Cu accentul lui caracteristic de evreu,care părea a fi cuprins în sine toate amărăciunile poporului său,Gus spuse: —O! Ce catastrofa! Fetiţa şi-a ieşit din minţi!