În pielea goală, în faţa oglinzii din baie, Jan Kaunas îşi termina de stropit cu parfum torsul acoperit cu păr cărunt, insistând mai ales pe pântece şi pe pulpe. Sclavă a gustului pentru curăţenie, devenit aproape manie la coreeni, iubita sa, dispusă oricăror fantezii sexuale, oricât de îndrăzneţe, n-ar fi suportat nici cel mai uşor miros sui generis. Cele câteva ore pe săptămână pe care le consacra corpului mătăsos şi suplu al lui Kedok Wa-Dae erau singura bucurie a şederii sale la Quebec şi n-avea chef să se lipsească de ea. Montreal, New Yorkul săracului, conglomerat hibrid al culturilor franceză şi anglosaxonă, era lipsit de ceea ce am putea numi suflet: quebecanii îngrămădiţi în răsărit, nu-i băgau în seamă pe anglofonii retraşi în cartierele selecte din vest. Acum se apropia iarna şi asta însemna patru luni de ninsoare şi vânt rece.

Din păcate, Jan Kaunas aparţinea unui univers în care ordinele nu se discută. S-ar fi putut trezi într-un loc mai prost decât Montrealul. Mai era în pielea goală când auzi paşii care scuturau scara metalică exterioară ce urca direct spre apartamentul lui. Toate casele din vechiul Montreal aveau aceste ciudate apendice în formă de melc, urme ale secolului trecut, ce dădeau un aspect bătrânesc străzilor din cartierele bogate. Jan Kaunas îşi legă un prosop în jurul taliei, îşi trecu mâna prin părul discret vopsit şi intră în cameră chiar în clipa în care sunetul timid al soneriei tulbură tăcerea. Deschise. Pe tocuri, Kedok Wa-Dae era mai înaltă decât el. Cu toate că era îmbrăcată cu un impermeabil, se mai adăpostea şi sub o imensă umbrelă. O ploaie torenţială golise străzile Montrealului şi era gata să se transforme în zăpadă. Tânăra coreeană intră surâzând în apartament, îşi închise umbrela şi i-o întinse lui Jan Kaunas.

Acesta o duse în bucătărie în timp ce femeia îşi scoase impermeabilul. Întorcându-se în cameră Jan simţi invadându-l un val de căldură. Kedok purta o rochie lungă de ceremonie, de culoare verde, brodată cu fluturi aurii, care-i dădea aerul hieratic al unei împărătese din Asia Centrală – accentuat de — 6 — pomeţii înalţi ai obrazului şi ochii migdalaţi – în care doar buzele cărnoase aduceau un aer de senzualitate. Kedok rămase nemişcată, cu un zâmbet abia schiţat pe buzele roşii. Aşa o văzuse prima oară Kaunas, atunci când intrase în restaurantul coreean Hi-Korea House de pe Mackay Street unde lucra. Pierduse imediat din vedere decorul lugubru, vag înveselit de câteva păpuşi multicolore şi mai apoi de o cină mediocră. Tocmai el, căruia i-ar fi plăcut atât de mult să regăsească mâncărurile delicioase pe care le degustase la Phenian! Şi cu toate acestea revenise adeseori la Hi-Korea House. Dar numai pentru Kedok. Încet-încet, cu o tehnică pe care o stăpânea perfect, făcuseră cunoştinţă, ducând-o mai întâi să ia un păhărel la Joia, unul din barurile de pe Crescent Street. Era plin ochi de salariatele din Quebec, ce au ieşit de la slujbă, libere şi căutând să fie agăţate. Câteva pahare de J&B topiseră rezerva lui Kedok şi după câteva zile îl urmase în chip firesc pe Kaunas în micul său apartament de pe Clark Street, o stradă liniştită, burgheză, paralelă cu bulevardul SaintLaurent.

I-a arătat că este o parteneră docilă, experimentată şi nu prea vorbăreaţă. Cu un trup înalt şi puţin cam prea subţire, dar cu un piept înalt şi bine împlinit. Nici acum Jan Kaunas nu ştia dacă ea se culca cu el pentru că nu avea ceva mai bun de făcut sau dacă era într-adevăr îndrăgostită. N-o întreba niciodată nimic despre viaţa ei din afara restaurantului. Şi nici ea nu se arătase curioasă. Jan îi spusese că se ocupă de cumpărarea de hârtie pentru editorii europeni, iar ea nu încercase să afle nimic mai mult. Bineînţeles, nu-i vorbise niciodată despre trecerea lui prin Phenian, în Coreea de Nord. După prima îmbrăţişare, ritualul rămăsese acelaşi. Când dorea să o vadă, telefona la Hi-Korea House – nu mai trecuse pe acolo, nu ar fi fost bine – şi ea venea la el după închiderea localului. Ca în seara aceasta. Sau se scuza că nu poate veni.