Acesta e cîinele pe care-1 căutaţi ? strigă fata. Bărbatul se uită în sus spre Margo, apoi urcă panta în pas alergător. Văzîndu-1, Bruno începu să dea din coadă şi scoase un lătrat gros, de recunoaştere sărind în jurul noului-venit. — Unde l-ai găsit ? întrebă bărbatul. — Mai degrabă m-a găsit el pe mine. Margo îl urmări pe bărbat cum se apleacă şi-i pune zgarda lui Bruno, cu mîini puternice şi pricepute. Cum l-ai pierdut ? El îşi ridică privirea şi, în vreme ce-şi aranja ochelarii, Margo îi zări ochii de un cenuşiu-deschis. — Citeam, iar el stătea cu burta în sus, dormea tun. I-am scos ca prostul zgarda ca să-1 mai eliberez puţin. Lasă dulcegăriile, adăugă cu asprime în timp ce cîinele se apucase să-1 lingă pe faţă. N-am de gînd să cumpăr îngheţată pentru nici un măscărici de patruped. Bruno latră îneîntat. Margo rîse. — Am impresia că nu crede ce spui. — Mulţumesc că l-ai îndepărtat de potecă. Barry m-ar omorî dacă i s-ar întîmpla ceva lui Bruno. Bărbatul se ridică şi îi întinse mîna. Mă numesc Niell Kier. Margo decise că-i place strînsoarea mîinii lui. Era puternică, fără a fi dominatoare şi avea aceeaşi sinceritate ca şi zîmbetul. îi plăcu, de asemenea, siguranţa atletică cu care îşi 8 TRANDAFIR I I N ZOR I purta umerii largi şi corpul suplu, cu muşchi tari. Faţa avea pomeţi puternici, fălci pătrate şi era bine bronzată. Ochelarii de soare costisitori stăteau pe un nas acvilin, mîndru. — Eu sînt Margo Sanders. Deci Bruno, nu-i al tău ? — Eu doar am grijă de el. îi plăcea şi vocea lui. Adîncă, moale şi umbrită de umor. Era genul de voce care suna bine la ureche, după cum spunea bunicul ei