În fața ușii de la galerie se afla un lup. Ceea ce însemna că trebuie să fi fost joi. Ceea ce însemna că Bryce trebuie să fi fost al naibii de obosită, dacă avea nevoie să se orienteze după plecările și venirile Danikăi pentru a-și da seama ce zi era. Ușa grea din metal de la Griffin Antichități bubui în urma impactului cu pumnul lupului, un pumn despre care Bryce știa că se termină în unghii vopsite mov-metalic, care aveau nevoie urgent de o manichiură. După câteva clipe, se auzi vocea răstită a unei fete, pe jumătate înăbușită de ușa din oțel: 

— B, deschide naibii! E cald de mori aici! De la biroul ei din modesta sală de expoziții a galeriei, Bryce zâmbi afectat și deschise camera video de la ușa din față. Își dădu după urechea ascuțită o șuviță din părul ei de culoarea vinului roșu și întrebă prin stație: 

— De ce ești acoperită de pământ? Arăți de parcă ai scociorât prin gunoi. 

— Ce dracu’ înseamnă „a scociorî“? Danika țopăia de pe un picior pe altul, cu sudoarea lucindu-i pe frunte. Încercă să și-o șteargă cu o mână murdară, împrăștiind și mai rău lichidul negru cu care era stropită. — Ai fi știut dacă ai fi pus mâna vreodată pe o carte, Danika. Bucuroasă de pauza apărută în ceea ce fusese o dimineață de cercetări anoste, Bryce se ridică de la birou zâmbind. Pentru că nu existau ferestre spre exterior, camerele scumpe de supraveghere erau singurele care o avertizau în privința celor care se aflau în afara pereților groși ai galeriei. 

Chiar și cu auzul ei ascuțit de semi-Fee, nu putea auzi prea multe din spatele ușii de fier, în afara bubuiturilor ocazionale. Pereții din gresie ai clădirii, lipsiți de ornamente, nu trădau tehnologiile de ultimă oră și farmecele care îi asigurau funcționalitatea și care conservau multe dintre cărțile din arhivele de jos. De parcă ar fi invocat-o chiar gândul lui Bryce, îndreptat spre nivelul aflat sub tălpile pantofilor ei cu toc, o voce mică se auzi din stânga ei, adică din spatele ușii groase de cincisprezece centimetri de la arhive: 

— E Danika? 

— Da, Lehabah. Bryce apucă clanța ușii de la intrare. Farmecele din jurul acesteia îi vibrară în palmă, alunecând ca fumul deasupra pielii ei aurii, acoperite de pistrui. Strânse din dinți și li se împotrivi, încă neobișnuită cu acea senzație după un an de lucru la galerie.