Optul de caro îl ruină. Dacă ar fi fost şase, poate că s-ar fi salvat. Dacă ar fi fost şapte, şi-ar fi triplat câştigurile. Dar a fost opt. Tânărul marchiz de Boume privi cartea zburând peste postavul de un verde aprins şi alunecând la locul său, lângă şaptele de treflă, care stătea pe masă cu faţa în sus, parcă tachinându-1. Ochii lui dădeau să se închidă, iar el se chinui să respire, simţind că aerul se năpusteşte afară din încăpere într-o singură rafală, de nesuportat. Douăzeci şi doi. Cu unu mai mult decât douăzeci şi unu pe care pariase. Pe care pariase totul. în cameră se auzi un murmur colectiv, în timp ce el oprea cartea cu vârful degetului şi toţi cei prezenţi priveau groaznicul deznodământ, cu plăcerea vinovată a celui care scăpase ca prin urechile acului de la distrugere. Atunci începură comentariile. -A pariat totul? -Tot ce nu moştenise. - E prea tânăr ca să-şi dea seama. -Acum e destul de matur; nimic nu te maturizează mai repede decât asta. - Chiar a pierdut tot? -Tot. Deschise ochii, uitându-se fix la bărbatul din faţa lui, întâlnind privirea rece şi neutră pe care o cunoştea de o viaţă. Vicontele Langford îi fusese prieten şi vecin tatălui său, ales de fostul marchiz de Bourne pentru a fi tutorele singurului său fiu şi moştenitor. După moartea părinţilor lui Bourne, Langford fusese cel care protejase marchizatul de Bourne, cel care îi înzecise posesiunile şi îi asigurase prosperitatea. Şi cel care acum le câştigase. Vecin, poate. Prieten, niciodată. Tânărul marchiz simţi arsura trădării. -Ai făcut-o dinadins. Pentru prima dată în cei douăzeci şi unu de ani ai săi, vocea îi reflectase tinereţea. Iar el ura asta. Pe chipul adversarului său nu se citi nici o emoţie când ridică documentul din centrul mesei. Bourne abia rezistă să nu se înfioare când văzu mâzgălitura neagră care era semnătura lui pe pagina albă, dovada faptului că pierduse totul. -A fost alegerea ta. Alegerea ta de a paria mai mult decât erai dispus să pierzi. Fusese tras pe sfoară. Langford îl presase din ce în ce mai tare, împingându-1 din ce în ce mai departe, lăsându-1 să câştige până când nu îşi mai închipuise că era posibil să piardă. Bourne îşi ridică privirea, furia şi frustrarea aproape înăbuşindu-i cuvintele. - Şi alegerea ta a fost să câştigi. -Fără mine, nu ar fi fost nimic de câştigat, spuse simplu bătrânul.