A fost odată ca niciodată un regat numit Delain, al cărui rege avea doi fii. Delain era un regat foarte vechi şi avusese sute de regi, poate chiar mii; când se scurge foarte mult timp, nici măcar istoricii nu mai ţin minte toate cele întâmplate. Roland cel Bun nu era nici cel mai bun, dar nici cel mai rău rege care a domnit vreodată în Delain. Se străduia din toate puterile să nu facă rău nimănui şi, de cele mai multe ori, reuşea. Deopotrivă, se străduia să facă fapte măreţe, dar, din nefericire, nu prea avea noroc. Aşadar era un rege mediocru şi se îndoia că-şi va aminti cineva de el după ce va muri. Iar de murit, putea muri în orice clipă, căci era bătrân şi inima nu-l mai slujea cum trebuie. Mai avea de trăit un an, poate trei. Toţi cei care-l cunoşteau şi care-i vedeau chipul întunecat şi mâinile tremurânde când aduna curtea erau de acord că, în cel mult cinci ani, un nou rege va fi încoronat în Piaţa Turnului… Cinci ani, din mila lui Dumnezeu. Aşadar, întreg regatul, de la baronul cel mai înstărit şi curteanul cel mai împopoţonat, la ţăranul cel mai sărac şi nevasta lui zdrenţuită, se gândea şi vorbea despre regele ce va să vină, fiul cel mai mare al lui Roland, Peter. Un singur bărbat socotea, urzea planuri şi clocea gânduri potrivnice: cum să facă el ca fiul cel mic al lui Roland, Thomas, să fie încoronat rege în locul fratelui său. Acest bărbat era Flagg, vrăjitorul regelui.

Regele Roland era bătrân – el pretindea că nu are decât şaptezeci de ani, dar sigur era mai în vârstă –, însă fiii lui erau tineri. Se căsătorise târziu, pentru că nu întâlnise nicio femeie pe placul lui şi pentru că mama sa, regina-mamă a regatului Delain, părea că nu se mai stinge, după părerea lui şi a celorlalţi – inclusiv a ei. Domnise aproape cincizeci de ani până într-o zi când, la vremea ceaiului, înghiţise o felie de lămâie proaspăt tăiată, ca să-şi calmeze tusea care-o chinuia de-o săptămână. Chiar la ora aceea, un jongler dădea spectacol în faţa ei şi-a curţii. Jongla cu cinci bile de cristal ingenios alcătuite. Tocmai când regina băga felia de lămâie în gură, jonglerul scăpă una din sferele sale transparente. Aceasta căzu cu zgomot pe pardoseala încăperii din partea de răsărit a curţii şi se făcu cioburi. Regina inspiră adânc de spaimă, iar felia îi alunecă pe gât. Se înecă şi muri foarte repede. Peste patru zile, Roland fu încoronat în Piaţa Turnului. Jonglerul nu apucă să vadă ceremonia; fusese decapitat, în spatele turnului, cu trei zile înainte. Un rege fără moştenitori nelinişteşte pe toată lumea, mai ales când are cincizeci de ani şi cheleşte. Era aşadar în interesul lui Roland să se însoare cât de repede şi să aibă un moştenitor. Sfătuitorul lui apropiat, Flagg, îi atrase atenţia asupra acestor lucruri. De asemenea, îi mai spuse că, la vârsta lui, anii în care mai putea spera să lase o femeie însărcinată se împuţinau. Flagg îl sfătui să-şi ia o nevastă cât de curând, să nu mai aştepte după o doamnă de viţă nobilă care să-i fie pe plac. Dacă ea nu se ivise până acum, sublinie Flagg, nici nu se va ivi vreodată