Alegerea celor trei este al doilea volum al unei poveşti mai lungi, intitulate Turnul Întunecat, o poveste inspirată şi, într-o anumită măsură, îndatorată poemului lui Robert Browning, Infantele Roland la Turnul Întunecat sosit-a (care, la rândul lui, este îndatorat Regelui Lear). Primul volum, Pistolarul, povesteşte cum Roland, ultimul pistolar dintr-o lume care „a mers mai departe“, îl ajunge în sfârşit din urmă pe omul în negru… un vrăjitor pe care îl urmăreşte de foarte mult timp - cât de mult, mai exact, încă nu ştim. Omul în negru se dovedeşte a fi un individ pe nume Walter, care câştigase mişeleşte prietenia tatălui lui Roland în acele zile de demult, dinainte ca lumea să meargă mai departe. Scopul misiunii lui Roland nu este această creatură semiumană, ci Turnul Întunecat; omul în negru - şi, mai clar, ceea ce omul în negru ştie - reprezintă primul lui pas pe drumul care duce la acel loc misterios. Cine este, de fapt, Roland? Cum arăta lumea lui înainte să „meargă mai departe“? Ce este Turnul şi de ce îl caută pistolarul? Avem doar răspunsuri fragmentare. Roland este un pistolar, un soi de cavaler, unul dintre cei a căror sarcină este să menţină aşa cum este o lume pe care Roland şi-o aminteşte ca fiind „plină de iubire şi lumină“; să o împiedice să meargă mai departe. Ştim că Roland a fost nevoit să se supună unei timpurii probe a maturităţii, după ce a descoperit că mama lui a devenit amanta lui Marten, un vrăjitor mult mai mare decât Walter (care, fără ştiinţa tatălui lui Roland, este aliatul lui Marten); ştim că Marten a plănuit descoperirea lui Roland, aşteptându-se ca acesta să dea greş şi să fie „trimis la Vest“; ştim că Roland trece cu brio proba. Ce altceva mai ştim? Că lumea pistolarului nu este foarte diferită de cea a noastră. Lucruri precum pompe de benzină şi anumite cântece (Hey Jude, de pildă, sau fragmentul de cimilitură care începe cu „Fasole, fasole, al muzicii fruct…“) au supravieţuit; la fel şi obiceiuri şi ritualuri asemănătoare într-un mod straniu cu cele din imaginea noastră idealizată a Vestului american. Şi mai există un cordon ombilical care leagă într-un fel lumea noastră de lumea pistolarului. La o haltă de pe un drum de trăsuri de mult dat uitării, într-un deşert mare şi sterp, Roland întâlneşte un băiat pe nume Jake, care a murit în lumea noastră. Un băiat care, la drept vorbind, a fost împins de pe trotuar, la un colţ de stradă, de ubicuul (şi ticălosul) om în negru. Ultimul lucru pe care Jake, aflat în drum spre şcoală, cu legătura de cărţi într-o mână şi sufertaşul cu merinde în cealaltă, şi-l aminteşte din lumea lui - din lumea noastră - este faptul că a fost strivit sub roţile unui Cadillac… şi că a murit. Înainte să ajungă la omul în negru, Jake moare din nou… de data aceasta din cauză că pistolarul, pus pentru a doua oară în viaţă în faţa celei mai chinuitoare alegeri, decide să-l sacrifice pe acest fiu simbolic. Având de ales între Turn şi băiat, între posibilitatea damnării şi cea a izbăvirii, Roland alege Turnul. „Du-te, atunci“, îi spune Jake înainte să cadă în abis. „Există alte lumi în afară de astea.“ Confruntarea finală dintre Roland şi Walter are loc pe o golgotă prăfuită, alcătuită din oase sfărâmate. Omul în negru prezice viitorul lui Roland cu ajutorul unui pachet de cărţi de tarot. Cărţile acestea, înfăţişând un om numit Prizonierul, o femeie căreia i se spune Stăpâna Umbrelor şi o formă întunecată care întruchipează de-a dreptul Moartea („dar nu pentru tine, pistolarule“, îi zice omul în negru), reprezintă profeţiile care fac subiectul acestui volum… şi al doilea pas al lui Roland pe lungul şi dificilul drum spre Turnul Întunecat. Pistolarul se sfârşeşte cu Roland şezând pe o plajă, pe malul Mării Vestice, şi privind apusul. Omul în negru este mort, iar viitorul pistolarului, neclar; Alegerea celor trei începe pe aceeaşi plajă, cu nici şapte ore mai târziu.