Se apreciază că șase sute de femei au participat la Războiul de Secesiune din America. Ele s-au înrolat deghizate în haine bărbătești. În această privință, Hollywoodul a scăpat din vedere o parte din istoria culturală — sau poate că subiectul deranjează din punct de vedere ideologic? Cărțile de istorie au avut întotdeauna dificultăți în a relata bravuri ale femeilor care nu au respectat granițele sexului lor și nicăieri aceste granițe nu sunt mai stricte decât atunci când este vorba despre război și mânuirea armelor. Din Antichitate până în vremurile moderne, istoria conține totuși un mare număr de povești despre femeile războinice — amazoanele. 

Cele mai cunoscute exemple își au locul în cronici, unde ele apar ca „regine”, prin urmare reprezentante ale clasei dominante. Oricât de neplăcut ar părea, succesiunea politică plasează pe tron, la intervale regulate, câte o femeie. Întrucât războaiele nu țin seama de sex, ele au loc chiar și atunci când se întâmplă ca o femeie să fie stăpânitoarea ținutului, ceea ce are drept consecință faptul că și cărțile de istorie sunt obligate să noteze un număr de regine războinice, care au fost obligate să se comporte ca vreun Churchill, Stalin sau Roosevelt. Semiramis din Ninive, care a creat regatul asirian, sau Boadiceea, care a condus una dintre cele mai sângeroase revolte împotriva puterii romane, sunt doar două exemple. 

De altminteri, statuia ultimei numite se află pe podul de pe Tamisa, chiar în fața Big Ben-ului. Salut-o, dacă se întâmplă să treci pe acolo! În schimb, cărțile de istorie rămân în general destul de tăcute în privința femeilor războinice sub forma soldaților obișnuiți, care mânuiau armele, făcând parte din regimente și participând la bătălii împotriva trupelor dușmane, în aceleași condiții ca și bărbații. Și totuși, ele au existat dintotdeauna. Aproape niciun război nu a avut loc fără participare feminină.