Fir-ar sa fie, Amalia! §uiera prinjul Alexander
la urechea trandafirie aflata foarte aproape de
buzele sale, in timp ce o rotea pe frumoasa blonda
inalta §i cu Jinuta regala prin mulfimea de personaje
nobile, elegant imbracate §i coafate, incarcate de
bijuterii, care dansau in sala de bal stil rococo,
ornamentatain alb §i auriu, a palatului Dolgoruki.
Ai spus ca Benckendorf urma sa paraseasca ora§ul
inca de acum trei zile!
Amalia, in seara aceasta extrem de sigura de
frumusejea ei, imbracata intr-o rochie din catifea
violet exagerat de decoltata, care parea sa-i mareasca
silueta §i a carei trena moderna matura
pardoseala in jurul ei, in vreme ce, condusa de
Alex, se balansa impecabil printre perechile de
dansatori, i§i ridica ochii de culoarea levanficai
inconjura|i de gene seducatoare, adresa un zambet
timid chipului intunecat §i mai degraba neplacut
care o privea §i, in §oapta, spuse pe un ton impaciuitor: