Poetul statea in dreptul podului, privind-o pe tanara femeie care se
apropia. Lumea paru sa incremeneasca pentru o clipa cand ii observa
ochii mari, caprui-inchis, si parul castaniu, cu bucle delicate.
La inceput n-o recunoscu. Frumusejea ei i{i taia rasuflarea, iar
gesturile ei erau sigure si pline de gra^ie. Dar chipul §i silueta ei aveau
ceva care-i amintea de fata de care se indragostise cu multa vreme in
urma. Drumurile lor se despar^isera si el jelise in tot acest rastimp
pierderea ei, a ingerului sau, a muzei sale, a iubitei sale Beatrice. Fara
ea, via^a lui fusese singuratica si meschina.
A aparutsifericirea lui*
Cand se apropie de el cu inso^itorii ei, o saluta cu o plecaciune
curtenitoare. Nu se astepta ca ea sa dea vreun semn ca 1-ar fi observat.
Era deopotriva desavarsita si de neatins, un inger cu ochi caprui in....