Apa îngheţată îmi sfârâia pe pielea care îmi ardea ca focul, usturimea alungând umbrelele unui coşmar pe care nu reuşeam să mi-l amintesc în toate amănuntele. Am închis ochii, lăsând jetul de apă să mă potopească; voiam să mă spăl de spaima şi de greaţa care îmi tăiau picioarele. Un fior de gheaţă mă străbătu, căci gândul îmi zburase la soţia mea. Îngerul meu, care dormea liniştită în apartamentul vecin. Aveam nevoie disperată de ea, voiam să mă pierd în ea şi mă uram pentru că nu puteam să fac asta. Nu puteam s-o strâng la piept. Nu puteam să-i acopăr trupul plin de dorinţă cu al meu şi să mă afund în ea, să o las să-mi izgonească amintirile cât mai departe.

— La dracu’! Mă sprijinisem cu palmele de faianţa rece, lăsând potopul îngheţat cu care mă pedepseam să-mi pătrundă până în oase. Eram un ticălos egoist. Dacă aş fi fost un om mai bun, m-aş fi ţinut cât mai departe de Eva Cross încă din clipa când am întâlnit-o. În schimb, eu o luasem de soţie. Şi mai şi răspândisem ştirea despre căsătoria noastră în toate mijloacele de comunicare existente, în loc să păstrez totul secret, cunoscut doar de o mână de oameni.