Aceasta este o carte de înţelepciune. De înţelepciune extrasă din truda a mii de generaţii care s-au străduit să-şi agonisească, să-şi îmbogăţească şi să-şi innobileze traiul, in ciuda potrivniciei naturii şi a vitregiilor alcătuirilor sociale bazate pe exploatare. Este experienţa unei stări intregi a muncii care in cele din urmă duce la o injghebare a societăţii in care dreptatea este o nevoie de neocolit. Este aşadar o carte de înţelepciune a tuturor muncitorilor, a muncii in general. Deci şi tehnologul şi arhitectul, şi cel ce exercită funcţii de conducere, va găsi acele învăţăminte de principiu care îl vor conduce la sporirea efectelor strădaniilor sale, cruţindu-şi efortul său propriu şi pe al altora. Ceea ce importă in orice activitate umană este in primul rînd efectul obţinut. Tadeusz Kotarbinski 1, implicit, se opune muncii fără. efect, muncii ostentative, acelei munci ridiculizate mereu de satirici, la care lipsa rezultatelor este acoperită printr-un efort mimat, chiar dacă acesta este consumator de energie. Munca lui Sisif nu este muncă în sensul dat acestui cuvint in această carte. Ea este un chin, o risipă de energie şi - in sensul mai larg pe care n sugerează legenda - de resurse. Căci resursele de energie musculară şi de materie de care poate dispune un individ sau o societate sînt limitate într-un mod categoric. Numai invenţia, o activitate intelectuală creatoare, de mai bună organizare a efortului şi de folosire mai chibzuită a celorlalte resurse îndepărtează, extinde in decursul istoriei limitele date de natură şi de orinduirea socială. Acest principiu general este invederat cu deosebită ascuţime astăzi, cînd intreaga omenire resimte puternic caracterul limitat al resurselor de toate felurile pe care le posedă.