Sterling Harlow trebui să tragă taburetul şi să stea pe vârfuri ca să se poată uita pe fereastra salonului de zi. Dacă pisica aceea aurie şi rotofeie nu i s-ar fi tolănit în braţe, s-ar fi mişcat mai repede. Răsuflarea lui caldă aburi imediat geamul într-un cerc perfect. îl şterse cu mâneca la timp pentru a vedea cum o trăsură elegantă de oraş se opreşte pe aleea conacului proaspăt văruit, în vreme ce un lacheu cu perucă şi livrea sărea din spatele trăsurii şi se grăbea să deschidă portiera, Sterling se aplecă până se lipi cu nasul de geam. -N-am întâlnit niciodată un duce adevărat, Nellie, şopti el şi o îmbrăţişă călduros pe prietena lui de o viaţă, care-i era mereu alături. De când mama şi tata îl informaseră că fratele bunicului său avea să-i onoreze cu o vizită, Sterling îşi petrecuse fiecare clipă căutând prin cărţile sale portretul unui duce. în cele din urmă îşi formase o imagine în minte, ceva între Ulise şi regele Arthur - bun la suflet, curajos şi nobil, cu o mantie roşie din catifea peste umerii laţi şi poate şi cu o spadă lucitoare la brâu. Sterling îşi ţinu o clipă răsuflarea când văzu portiera trăsurii deschizându-se şi soarele strălucind pe blazonul pictat pe pânza lucioasă. - Sterling! auzi el vocea stridentă a mamei lui, care-i zdruncină nervii întinşi la maximum şi aproape îl făcu să cadă de-a berbeleacul de pe divan. Nellie fugi din braţele lui să se ascundă în spatele perdelei. -Coboară numaidecât! Unchiului tău nu i-ar plăcea să te găsească uitându-te gură-cască la el sau ca unul dintre servitori!