Câtă pierdere de vreme ca să am picioare fine, proaspăt epilate! — Jules? Reese suni. Unde dracu’ eşti? Am nevoie de tine. E cea mai oribilă întâlnire la care am fost vreodată. Efectiv mă ia somnul. Mi-a venit să mă dau cu capul de masă de câteva ori ca să nu adorm. Dacă nu vrei să mă vezi plină de sânge şi vânătăi, trebuie să mă suni ca să pretind că e o urgenţă. Sună-mă înapoi. Te rog. Am încheiat apelul şi am oftat frustrată în faţa toaletei pentru femei, pe holul întunecat din spatele restaurantului. în spatele meu s-a auzit o voce aspră, care m-a luat prin surprindere. — Dacă nu e şi idiot, pe lângă faptul că e plictisitor, o să se prindă. — Poftim? M-am întors şi am dat cu ochii de un bărbat rezemat de perete, cu ochii pironiţi în telefonul la care tasta un mesaj. A vorbit în continuare, fară să-şi ridice privirea: — Ăsta-i un truc de când lumea... apelul de urgenţă. Ai putea să te străduieşti mai mult. Ca să mănânci aici trebuie să faci rezervare cu două luni înainte şi nu-i deloc ieftin, scumpo. — Poate că el ar trebui să se străduiască mai mult. Geaca lui sport are o gaură imensă la subraţ şi toată seara n-a făcut altceva decât să vorbească despre maică-sa. — Te-ai gândit că poate atitudinea ta de snoabă îl intimidează? M-am holbat la el. — Tu vorbeşti de snobism? Ai tras cu urechea la conversaţia mea, îţi dai cu părerea într-o manieră deloc binevenită şi toate astea în timp ce stai cu ochii-n telefoa Nici măcar nu te-ai uitat la mine. Degetele ticălosului s-au oprit brusc. L-am privit cum şi-a ridicat capul, cu privirea croindu-şi cărare de la gleznele mele, peste picioarele dezgolite, întârziind în dreptul tivului fustei, peste şolduri, zăbovind puţin asupra sânilor şi oprindu-se în final pe chipul meu. — Da, exact. Aici sus. Aici sunt ochii mei. S-a împins în perete şi s-a îndreptat de spate, în dreptul singurei fâşii de lumină de pe coridor. îi dezvăluia chipul şi, pentru prima oară, l-am putut vedea clar. Serios? Nu arăta aşa cum îmi imaginasem. Vocea lui aspră şi atitudinea mă făcuseră să cred că e un bărbat mai în vârstă, probabil într-un costum scrobit. Tipul ăsta însă era superb. Tânăr şi superb. îmbrăcat complet în negru, simplu şi elegant, totuşi cu un aspect neşlefuit. Avea părul auriu răvăşit, în stilul acela sexy puţin îmi pasă, dar chiar şi aşa arăta perfect. Trăsături puternice, masculine — bărbie dreaptă, robustă, cu un început de barbă, piele bronzată, nas drept, proeminent, şi ochi mari, somnoroşi, atrăgători, de culoarea ciocolatei. Care acum mă priveau insistent. Fără să-şi ia ochii de la mine şi-a ridicat braţele deasupra capului. — Vrei să mă cauţi de vreo ruptură ca să vezi dacă merit să vorbeşti cu mine? Superb, dar sigur un ticălos. — Nu e nevoie. Atitudinea ta a hotărât deja asta în locul meu, şi nu meriţi. A lăsat braţele jos şi a chicotit. — Cum vrei. încearcă să te bucuri de restul serii, scumpo.