O aură de eleganţă atemporală a învăluit nunta prim-ministrului Adachi cu Haya Tajima, moştenitoarea unui imperiu de armatori, eveniment care a avut loc la luxosul hotel New Otani. Deşi este al doilea mariaj al premierului (prima lui soţie a murit acum câţiva ani), nu s-a făcut nicio economie. Bărbaţii au purtat fracuri. Femeile s-au înveşmântat în mătăsuri. Şampania Dom Pérignon s-a revărsat din pahare. Lebede albe şi negre, aduse din Australia, au plutit pe iazurile din grădină. Oaspeţii au alcătuit un adevărat tablou al înaltei societăţi japoneze, participând inclusiv familia imperială. Însuşi Alteţa Sa Imperială, Prinţul Moştenitor Toshihito, a fost prezent, în ciuda dezacordurilor pe care le are cu premierul. Dar nu conflictul şi, la drept vorbind, nici măcar mirii nu au fost în centrul atenţiei. Toate privirile s-au îndreptat asupra noii prinţese, Alteţa Sa Imperială, Prinţesa Izumi, cunoscută şi sub numele de Fluturele rătăcit. Nunta a reprezentat debutul ei oficial în societatea japoneză. Va zbura – sau va cădea? Prinţesa Izumi a purtat o rochie de mătase de culoarea jadului şi perle Mikimoto, provenite din tezaurul imperial şi dăruite chiar de împărăteasă. Presa nu a avut acces la festivităţi, dar potrivit tuturor relatărilor, totul a decurs perfect. Şi-atunci, oare de ce a fost văzut Fluturele rătăcit îmbarcându-se întrun tren cu destinaţia Kyoto în această dimineaţă? Agenţia Imperială insistă că era vorba despre o excursie deja planificată în provincie. Dar ştim prea 7 bine că vila imperială de la Kyoto este locul în care membrii familiei regale merg să ispăşească diverse gafe. Anul trecut, Alteţa Sa Imperială, Prinţul Yoshihito, a a petrecut acolo o perioadă pentru a-şi reveni în urma unei călătorii clandestine în Suedia. Se pare că aripile fluturelui au fost tăiate.

Oare ce ar fi putut să facă Prinţesa Izumi pentru a justifica plecarea de pe domeniul imperial din Tokyo? Nimeni nu are niciun indiciu. Dar cert e că cineva are probleme...

E o datorie sacră a celor mai buni prieteni să te convingă să faci lucruri pe care nu ar trebui să le faci.

— Nu-l vei termina niciodată. Ai încercat. Chiar ai încercat, spune Noora, cea mai bună prietenă menţionată mai sus. Ai avut o tentativă. Tentativa consta într-o încercare de cinci minute de a scrie un eseu pe tema dezvoltării personale în Huckleberry Finn. Noora ar trebui să mă ajute. Am chemat-o pentru sprijin moral.

— Mai bine renunţăm şi mergem mai departe. Ea se prăbuşeşte pe pat, cu mâinile la ochi – definiţia la propriu a unui leşin. Câtă dramă! Argumentul ei este convingător. Am avut patru săptămâni să lucrez la material. Astăzi este luni. Termenul este marţi. Nu ştiu destulă matematică să aproximez care sunt şansele de a termina la timp, dar pun pariu că sunt foarte mici. Salut, consecinţe ale propriilor mele acţiuni! Ne întâlnim din nou, vechile mele prietene! Noora îşi înalţă capul de pe pernă.

— Doamne, câinele tău pute! Îl strâng pe Tamagotchi la piept.

— Nu e vina lui. Terrierul meu metis are o afecţiune glandulară rară care nu poate fi vindecată şi pentru care nu există tratament. De asemenea, are o faţă atât de urâtă, încât e de-a dreptul drăguţă, precum şi un fetiş scârbos pentru propriile labe. Îşi suge degetele de la picioare. Sunt destul de sigură că eu m-am născut ca să iubesc acest exemplar canin.