— Mda, am o zi de naştere foarte nasoală, i-am spus pisicii mele, Nala. (Mă rog, de fapt, mai degrabă eu sunt fiinţa ei decât ea, pisica mea. Ştiţi cum e cu pisicile: ele nu prea au stăpâni, ci slujitori. Dar eu prefer să nu bag în seamă chestia asta.) În orice caz, am continuat să vorbesc cu pisica de parcă mi-ar fi sorbit cuvintele, lucru complet fals de altfel. — De şaptişpe ani încoace, pe 24 decembrie am numai zile de naştere naşpa. Aşa că m-am obişnuit. Nu-i mare scofală. Ştiam că spun asta numai ca să mă conving singură. Nala a miorlăit la mine cu vocea ei de bătrânică morocănoasă şi apoi s-a apucat să-şi lingă părţile intime, dându-mi clar de înţeles că spun tâmpenii. — Uite cum stă treaba, am continuat eu, în timp ce terminam de dat cu puţin dermatograf (şi chiar era puţin - abordarea dă-te-cu-dermatograf-până-arăţi-ca-un-raton-înspăimântător nu mă avantajează deloc. De fapt, nu avantajează pe nimeni). O să primesc o grămadă de cadouri bine intenţionate, dar care nu sunt cadouri pentru o zi de naştere, ci pentru Crăciun; pentru că lumea încearcă întotdeauna să pună la grămadă ziua mea de naştere cu Crăciunul şi nu merge aşa. Am zărit în oglindă ochii mari şi verzi ai Nalei. — Dar o să zâmbim şi o să ne prefacem că ne plac cadourile astea aniversaro-crăciuneşti, şi asta pentru că oamenii nu înţeleg că nu poţi să amesteci ziua de naştere cu Crăciunul. Cel puţin, nu într-un mod fericit.