Era imposibil ca în volumul de faţă să putem reuni toate identităţile sub care s-a multiplicat poezia lui Fernando Pessoa sau toate textele poetice găsite în faimosul espolio, cufărul cu manuscrise rămas moştenire de la poet. A trebuit să ne restrângem la o selecţie din familia heteronimo-ortonimică de bază folosind textele cel mai des reproduse în ediţiile portugheze sau străine. Ele au intrat deja în domeniul public, pot fi citite şi pe internet, iar în marea lor majoritate sunt texte deja fixate, după ce au integrat, prin ani, şi variantele sau corectările pe care le-au stabilit câteva ediţii de referinţă de până acum: de exemplu, cele apărute la Assirio&Alvim sau la Imprensa Nacional. Se poate afirma că se con - turează treptat un adevărat canon pentru textele „definitive“ ale lui Pessoa însuşi şi pentru cele ale heteronimilor.

El permite stabilirea de noi ediţii, în funcţie de dimensiunile dorite sau de criteriile tematice avute în vedere de o editură sau alta. Cum o ediţie Pessoa definitivă şi completă încă nu există, mai toate ediţiile pessoane, inclusiv cele în portugheză, rămân nişte selecţii provi - zorii. Nici excepţionala ediţie de la Gallimard, din Bibliothèque de la Pléiade, Œuvres poétiques, 2001, deşi însumează peste 2000 de pagini, nu este o ediţie completă a poeziei pessoane. Majoritatea ediţiilor jonglează cu această infinită operă fragmentară încă ascunsă în proiectul ei neîncheiat.

Iar ediţia de faţă le urmează exemplul. Dar avem credinţa că nu lipseşte din selecţia noastră nici un text esenţial pentru înţelegerea acestei mari aventuri creatoare. Am fost nevoiţi să renunţăm la „catrenele populare“ ale ortonimului, precum şi la alte texte cu caracter ezoteric, politic sau anecdotic. Şi, de asemenea, la unele poeme din mis - teriosul Mesaj. Tot aşa, am exclus aici, cu excepţia poemului Antinous, sonetele şi alte poeme scrise în limbile engleză şi franceză. Acolo unde ediţiile portugheze reproduc mai multe variante de compoziţie sau numai variante de termeni, am optat, de obicei, pentru termenul sau textul care ni s-a părut mai expresiv. Dar în unele cazuri (vezi păgânismul lui Reis), variaţiile pe acelaşi motiv nu puteau fi evitate. Trebuie semnalată însă relativ recenta ediţie din poezia lui Álvaro de Campos, heteronim cu care eminenta specialistă în exegeza pessoană Teresa Rita Lopes „convieţuieşte“ de câteva decenii. După îndelungi cercetări şi graţie acestei familiarităţi cu cel mai expansiv heteronim al lui Pessoa, domnia sa a stabilit o ediţie de referinţă care diferă în multe privinţe de ediţiile prece - dente – Álvaro de Campos, Livro de Versos. Edição Critica, Editorial Estampa, Lisbõa, 1993. Am împru mutat din această ediţie sugestii care modifică mai vechile cronologii ale poemelor lui Campos, după cum, uneori, am completat chiar conţinutul poemelor (sau am exclus fragmente), conform textelor definitive propuse de ea. Se poate spune că acest Campos în româneşte este „la zi“, deşi suntem departe de a fi reprodus ediţia menţionată, atât din motive de spaţiu, cât şi pentru că nu ne-am propus o ediţie academică similară în româneşte, cu un aparat critic şi cu un joc al variantelor corespunzător. Mai trebuie reţinută precizarea că data compunerii poemelor apare numai acolo unde Pessoa însuşi a menţionat-o. Şi e consemnată cu particularităţi grafice diferite de la un poem la altul, pe care noi le-am păstrat ca atare. Aceeaşi explicaţie şi pentru incon - secvenţa cu care se folosesc sau nu majuscule când apar unii termeni filozofici sau cu trimiteri la mitologie (univers/Univers; parce/Parce; fatum/Fatum).

Să nu uităm că Pessoa nu şi-a revăzut niciodată în întregime opera pentru a adopta normele unei transcrieri unitare. Sperăm, de asemenea, că cititorul va găsi repede şi semnificaţia parantezelor, acolo unde manuscrisele pessoane prezintă lacune. În sfârşit, o remarcă ce vizează anumite texte cu un pronunţat caracter speculativ: în general, Pessoa se ferea să recurgă la concepte filozofice, chiar atunci când acestea l-ar fi ajutat în articularea ideilor de o mare densitate dezvoltate de el în unele texte. Ca să evite abstractizarea, el a acceptat de multe ori o anumită redundanţă, cu rol pedagogic, preferând drumul analitic, chiar dacă mai greoi. Acolo unde anumite pleonasme par să iasă la suprafaţă, ele sunt voite chiar de Pessoa, iar traducerea de faţă le respectă ca atare. Deseori acest poet se lăsa dus, într-o subtilă joacă, până în zona unor dezvoltări absurde, pentru a-şi surprinde şi mai mult cititorul tocmai prin simplitatea insolită la 42 care tot el reducea tiradele speculative. Sperăm că cititorul român îi va deveni complice în aceste dificultăţi aparent rebarbative. Reproducem în interiorul acestei ediţii exerciţiile prin care Pessoa parti - culariza posibilele semnături ale heteronimilor săi, horoscoapele acestora concepute de el, câteva file din manuscrisele atribuite lor, precum şi câteva ipostaze fotografice ale autorului.

Ţin să-i aduc mulţumiri speciale poetei Denisa Comănescu, minunata editoare pe care o cunoaştem, pentru pasiunea cu care se implică în apariţia operei lui Fernando Pessoa în limba română. Îi prezentam încă prin 1985, pentru editura specializată pe atunci în publicarea literaturii universale, schiţa unui proiect de traducere a operei pessoane, în mai multe volume. Iată că acel proiect a prins contur la Editura Humanitas Fiction, odată cu publicarea Cărţii neliniştirii, în 2009, şi a Operei poetice, în 2011. Seria „Fernando Pessoa“ va continua în româneşte, chiar dacă aventura editării ei nu s-a încheiat în Portugalia.