ERA 5:42 A.M., ÎNTR-O ZI DE MAI DIN 1984, ÎN VESTUL ANGLIEI, și o așchie de soare se înălțase deasupra culmii. Dar era încă răcoare și aproape întuneric în valea puțin adâncă, unde pârâul curgea limpede și drept, până ce se ondula spre stânga, înainte să ajungă la stăvilarul aflat la vreo doi kilometri în aval. Un podeț din scânduri trecea peste pârâu în apropierea unei ferme, purtând cărarea puțin mai departe de ea și deviind plimbăreții. Nu c-ar fi fost o cărare bătută. Cumva, cei care treceau pe acolo nu vedeau de unde pornea, de sub stejarul străvechi de lângă răspântia cătunului din vecinătatea stăvilarului. Din fermă ieși o fată, căscând, cu ochii pe jumătate închiși, cu mintea în mare parte încă pierdută într-un vis care i se păruse cât se poate de real. Susan Arkshaw, care împlinise 18 ani cu două minute în urmă, mai degrabă sărea în ochi decât să fie considerată atrăgătoare, cu sprâncenele ei negre, alerte, care contrastau puternic cu părul ei tuns periuță și vopsit blond platinat. Purta un tricou cu turneul din 1968 al lui Jimi Hendrix, pe care îl primise mama ei cu cincisprezece ani în urmă, de la un tehnician al trupei. Tricoul era suficient de lung încât să poată fi purtat ca și cămașă de noapte, mai ales de o persoană scundă ca ea, deși vânoasă și musculoasă, de altfel. Oamenii credeau deseori despre ea că e dansatoare profesionistă sau gimnastă, dar se înșelau.

Mama ei, înaltă și zveltă, fără a fi musculoasă, spunea că Susan semăna cu tatăl ei; era posibil. Susan nu-l cunoscuse, și acesta era unul dintre puținele amănunte care îi fuseseră împărtășise vreodată. Susan se apropie de pârâu și îngenunche, vârându-și mâna în apa rece și limpede. Avusese din nou visul acela care se tot repeta, încă din copilărie. Se încruntă, încercând să și-l amintească mai în detaliu. Începea mereu la fel, în același loc, lângă pârâu. Aproape că vedea... O mișcare în apă sugeră mai întâi prezența unui pește care se ridică la suprafață, până când se transformă într-un vârtej agitat de stropi, prea mare pentru orice specie de pește. Încetișor, parcă trasă de o frânghie invizibilă, o creatură se ridică din inima curentului rapid direct în mijlocul pârâului. Picioarele, brațele și trupul ei erau făcute din alge și apă, din bețe de salcie și din trestie. Avea în chip de cap un coș împletit în formă de rădăcini de arin răsucite, cu globuri de apă învârtejită drept ochi limpezi, iar gura îi era făcută din doi crabi mărișori, cu cozile în clești. Trupurile lor de crustacee formau buzele inferioară și superioară.