In mai 2003, duceam o viaţă lipsită de satisfacţii, lucrând pe ^Şfcont propriu, ca şi consultant în marketing şi relaţii comerciale. Deşi parte din munca mea îmi plăcea, nu obţineam satisfacţii prea mari din ea. Simţeam adesea că dacă aş dispărea de pe faţa Pământului, clienţii mei nici nu ar băga de seamă şi că, pur şi simplu, ar angaja pe altcineva în locul meu. Mai mult chiar, viaţa mea nu era deloc oglindirea unică a sufletului meu. Ca fiinţă spirituală, dar nu religioasă, tânjeam să-mi aduc contribuţia la această lume - ceva care să fie numai al meu, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce anume aş putea face. Epuizasem toate căile pe care cineva le explorează pentru a-şi afla ţelul sau menirea. Mă simţeam pierdut, abia menţinându-mă la suprafaţă. Apoi, am avut o inspiraţie: de ce n-aş consulta un medium? Cu toate că am o credinţă puternică în DUMNEZEU, niciodată (din câte ştiu) nu am experimentat în mod direct înclinaţia spre supranatural. Totuşi, am simţit că nu am nimic de pierdut. Am început să caut mediumi şi am ales, până la urmă, pe cineva faţă de care m-am simţit în largul meu. Prima mea şedinţă cu mediumul a avut loc pe 7 mai 2003. îmi amintesc data exactă, pentru că, în acea zi, viaţa mea s-a transformat. I-am spus mediumului foarte puţine despre mine, descriindu-mi situaţia în termenii cei mai vagi. Ea mi-a explicat, atunci, că fiecare dintre noi are nişte ghizi spirituali, fiinţe non-fizice, împreună cu care ne planificăm vieţile, înainte să ne încarnăm. Prin eaam pututsă vorbesc cu ghizii mei. Ei ştiau TOTUL despre mine - nu numai ceea ce am făcut de-a lungul timpului, dar şi ceea ce am gândit şi simţit. De exemplu, ei s-au referit la o rugăciune pe care I-am adresat-o lui Dumnezeu, cu cinci ani în urmă. Intr-un moment dificil pentru mine, m-am rugat: „Doamne, nu pot să fac aceasta de unul singur. Te rog, trimite-mi ajutor". Ghizii mi-au spus că atunci mi s-a trimis ajutor non-fizic suplimentar. „Rugăciunea ta a fost ascultată", au spus ei. Eram stupefiat.