TIMP DE O SĂPTĂMÂNA, R. Childan pândise cu nerăbdare sosirea poştei. Dar preţiosul transport din Statele Munţilor Stâncoşi nu sosise. Deschizând  magazinul în dimineaţa zilei de joi şi văzând duşumeaua plină de scrisori  aruncate prin fanta uşii, se gândi: voi avea de­a face cu un client supărat. Îşi umplu o ceaşcă de ceai de la automat, cu cinci cenţi, luă o mătură şi  începu să deretice; curând, trotuarul din faţa magazinului său, American  Artistic Handcrafts Inc.1, fu gata pentru o nouă zi, curăţit lună, sertarul  maşinii de marcat umplut cu mărunţiş, o vază aranjată cu gălbenele proaspete  şi radioul deschis pe un post care transmitea muzică instrumentală discretă.  Afară, pe trotuar, oameni de afaceri grăbiţi, în drum spre birourile lor de pe  Montgomery Street. În depărtare trecu un tramvai cu cablu; Childan se opri săl privească, încântat. Femei în rochii lungi, din mătase colorată… le privi şi pe  ele. Apoi sună telefonul. Se răsuci să răspundă. — Da! zise o voce cunoscută; lui Childan i se strânse inima. 

— Domnul Tagomi la telefon. A sosit posterul meu cu recrutarea în  Războiul Civil2, domnule? Vă rog să vă amintiţi; mi l­aţi promis în cursul  săptămânii trecute. Ton aferat, repezit, abia politicos, abia inteligibil. — Nu v­am lăsat eu, domnule Childan, o sumă în acest sens? Îl voi face  cadou, ştiţi? V­am explicat: un client. 

— Investigaţii extinse, începu Childan, pe care le făcusem pe propria mea cheltuială, domnule Tagomi, cu privire la lucrul promis, care, vă daţi seama, nu se găseşte în regiunile astea şi prin urmare este… Tagomi îl întrerupse: — Aşadar, n­a sosit? — Nu, domnule Tagomi. O pauză glacială. — Nu mai pot aştepta, spuse Tagomi. 

— Nu, domnule. Childan privi morocănos prin vitrina magazinului la ziua strălucitoare de  afară şi la clădirile pentru birouri: San Francisco. 

— Atunci, altceva în loc. Ce­mi recomandaţi, domnule Childan3? îi stâlci  Tagomi numele în mod intenţionat. Insultă, implicit, făcând ca urechile lui Childan să ia foc. Scaun smuls de sub fund, înspăimântătoare mortificare a situaţiei. Aspiraţiile şi temerile şi  chinurile lui Robert Childan fură stârnite şi ieşiră la iveală, îl invadară,  împiedicându­i limba. Se bâlbâi, cu mâna umezită pe receptor. Aerul din  magazin mirosea a gălbenele; muzica se auzea în continuare, dar el se simţi ca  şi cum s­ar fi prăbuşit într­o mare îndepărtată. — Păi…, reuşi să mormăie. Centrifugă pentru smântână. Maşină de făcut îngheţată, de pe la 1900. Mintea îi refuza să gândească. Tocmai atunci când uiţi, tocmai atunci  când te prosteşti de unul singur. Avea treizeci şi opt de ani şi­şi amintea de  zilele de dinainte de război, de celelalte vremuri. Franklin D. Roosevelt şi Târgul Internaţional; altă lume, mai bună. — Aş putea aduce la dumneavoastră, la birou, diverse obiecte greu de  găsit, să alegeţi? murmură el. Fu stabilită o întâlnire pentru ora două. Va trebui să închidă magazinul,  realiză când închise telefonul. Nu­i de ales. Trebuie păstrată bunăvoinţa unor  asemenea clienţi; afacerile de ei depind. Cum stătea tremurând, îşi dădu seama că cineva – o pereche de tineri –  intrase în magazin. Tineri, bărbat şi femeie, amândoi chipeşi, bine îmbrăcaţi.  Ideal. Se linişti şi se îndreptă uşor, zâmbind profesional către ei. Erau aplecaţi  să cerceteze o vitrină, puseseră mâna pe o scrumieră încântătoare. Căsătoriţi,  ghici el. Locuiesc în City of the Winding Mists, în noile apartamente de lux de  pe Skyline, cu vedere către Belmont.