Nimic n-are noimă. De-asta s-a temut lumea dintotdeauna. Asta n-au reușit să priceapă toți cei care zbierau la televizor, pastorii ăia care se umflau în pene și turnau cruci peste cruci, părinții care-și ferecau odraslele adolescente în casă, de parcă ar fi putut să le țină în frâu sufletele hoinare. Și când s-a sfârșit, descoperirea asta le-a pus capac. Au jelit în continuare, vorbeau despre vremurile de odinioară de parcă ar fi existat cu adevărat. Moartea idealurilor. Înțeleg totuși — înțeleg nevoia de bine și rău —, dar pe mine și pe Raine, și poate și pe pastorul Bobby, o să ne găsiți pe întinderea nesfârșită de gri dintre ele. Raine e sora mea. Am o poză cu noi două pe noptieră, într-o ramă cu sclipici, în formă de inimioară; e tare kitsch, dar mi-a cumpărat-o tata. Eram mici în poza aia, ne țineam de braț zâmbind suav, cu ochii mijiți, pentru că niciodată nu purtam pălăriile de soare. Eram cu cortul lângă Red River, în zona unde malul coboară și râul se revarsă peste pietrele cafenii atât de alunecoase, încât niciodată n-aveam voie să intrăm în apă. E cel mai bun loc de pescuit. Tata zice c-ar fi prins acolo bibani dungați cam cât ăia pe care i-a prins unchiul Tommy când a fost la pescuit pe Coosa. Și fix aici a găsit șeriful Black un penis în toamna lui 1985, pe vremea când în toată țara făcea vâlvă cazul grădiniței McMartin și se vorbea de sute de copii care, cică, fuseseră molestați și supuși unor ritualuri bizare.¹ Treaba asta e de departe cea mai incitantă chestie care s-a întâmplat vreodată în Grace, așa că știm cu toții povestea pe de rost.